Cel ce face ceva la comandå poate fi nemultumit, poate fi bulversat, dar e absolvit de råspundere...sau pur si simplu poate refuza in ultimå instantå. Bineinteles, pårerea mea exprimatå aici nu e una axiomaticå !

Acum 15 ani am plecat din tara pentru a cunoaste o lume mai crestinå, imi spuneam eu pe atunci. Si unde så fie mai drept de tråit decat intr-o tarå in care conduc Crestin Democratii (CDU)...La mintea mea de atunci, cand credeam cå tot ce zboarå se månancå, m-am stabilit in Germania...
Nu, nu am plecat din tarå nici de foame nici fugårit de altceva sau altcineva...Plecarea mea nici nu a fost prmeditatå. Un vis, intr-o noapte a declansat tot capitolul "emigrårii" mele...Am visat cå puteam zbura din copac in copac...Si cum aveam ceva bani, mi-am fåcut pasaport si impreunå cu un coleg am purces in...voiaj in Ungaria apoi in, pe atunci Cehoslovacia, apoi Germania...Si aici - dupå cum aveam så inteleg mai tarziu - destinul meu si-a urmat fågasul...Acum sunt convins cå asa trebuia så fie.
Gandul intoarcerii il port de cand am plecat...Dealtfel ca din ce in ce mai multi dintre noi, cei aciuiati in pribegie...Nu fac parte din categoria tristå a romanilor care sustin cå nu ii leagå nimic frumos de Romania. Dimpotrivå! Am avut norocul sa lucrez in mai multe tåri, si cat as fi fost de incantat de frumusetile, civilizatia sau cultura lor, ei bine, gandul meu sublim era cåtre tara pe care o purtam in suflet ca pe o iubitå de care stiu cå må asteaptå, o iubitå a carei frumusete si caracter numai putini le cunosc...
Må refer la caracterul neamului...

Un gand frumos...
Un prieten ca si mine-n pribegie, spunea:"Så må intorc si så mor ca un caine cu capul pe pragul de acaså"...
Din nefericire ne trebuie foarte mult curaj sa ne intoarcem...la tarå, in tarå, acolo unde visele au invåtat ce-i zborul...

Din nefericire majoritatea oamenilor au nevoie de dominantå. Fie så domine sau så fie dominati. La egalitate sau la calea de mijloc este foarte greu de ajuns si mai greu este de råmas acolo.
Nefericit nu este cel ce face ceva la comandå ci cel ce trebuie så inteleagå ce-i cere situatia...

Nimic mai simplu: instinctul ! Acel simt in subconstient care ne face så credem cå putem exista numai atata timp cat dominam, care ne impiedicå så gandim (så nu mai zic så reflectåm..), deci så scoatem in relief diferenta dintre noi si animale. A nu se intelege de aici cå sunt un combatant al instinctivului...In unele situatii, instinctul este vital...Dar in unele!