Da...si eu mi-am pus de foarte multe ori intrebarea asta insa de multe ori ajung la concluzia(si cred k am mai spus-o) k "ochii kre nu se vad nu se uita , dar isi pierd din stralucire"...eu cred k o dragoste la distanta nu poate rezista oricat m-ar durea pt k am trait-o si ink o traiesc.... am ajuns la concluzia k tre sa existe sentimente mult prea puternice pentru asta.....
Cat priveste dragostea "nemarturisita"...cred k exista uneori teama de penibil...cel putin la anumite persoane....k sa marturisesti o anume "dragoste" fata de cineva chiar acelei persoane....trebuie sa stii cum sa o faci.... stiu cazuri in care mai bine aceea dragoste ramanea nespusa (doar pt k persoana kre a marturisit-o nu a facut-o cum trebuia)...."cum trebuia"....vorbesc de parca as fi cine stie ce cunoscator...dar asta e parerea mea


v-am pupicit


byebye kisses

intr-adevar asa este...si eu daca ma gandesc bine faptul ca am mai cunoscut alte persoane intre timp intr-adevar infulenteaza outin "amintirile" mele...insa de multe ori ma cuprinde frica...Mi-e frica sa nu cumva sa ii uit si sa ma consider mai apoi un om de nimic , un om care si-a dat la o parte prietenii si amitirile stiu ca e greu de imaginat asta insa eu ce sa fac....ei sunt mereu in mintea mea insa ma gandesc de multe ori ca uitarea a intervenit mai intai la ei si apoi la mine...:(

Sper ca totul sa fie ok...multumesc k mi-ati raspuns!!!!



kisses

Am citit la fel ca multi de aici majoritatea operelor lui...printre care si "Zahir" marturisesc insa ca nu mi-a placut extraordinar de mult in comparatie cu celelalte...adevarul este ca...fiind ultima sa carte asteptarile (cel putin din partea mea) erau mai mari...mi s-a parut foarte mare ,pentru subiectul abordat si uneori plictisitoare...ma gandeam ca asa cum a facut si cu celelate putea sa restranga intr-un fel actiunea ,..era mai palpitant...de asemenea...din cat am citit mi-am dat seama ca sfarsitul oarecum neasteptat sau marcant il caracterizeaza pe Coelho...in "zahir", insa nu pot spune ca a existat acest final... in linii mari mi-a placut...


kisses

wow !!!foarte faina poezia...ai dreptate in multe privinte sa stii...de multe ori ne supunem destinului ...fara sa ne gandim k noi ar trebui sa ne decidem propril drum in viata...insa pentru unii e mai usor sa se lase in mana lui sa nu lupte sa nu se opuna..k mai apoi sa dea vina pe el spunand"asa a fost scris"...nu cred in coincidente si dak ma gandesc bine... probabil ca exista undeva acolo sus care stie ce ar trebui sa facem in urmatoarea secunda...in urmatorul minut...in urmatoarele ore sau in urmatorii ani...insa de ce sa nu ne impunem punctul de vedere sa spunem"pana aici... si de acum totul va fi pe seama mea"...de ce???eu cred k de frica..ne e frica sa ne conducem singuri vietile ...vrem sa avem tot timpul pe cineva pe care sa dam vina....din pacate ne-am obisnuit cu acest lucru....si nu cred k se va schimba prea curanad....


te-am pupat...

super poezia....

kisses

Da...intr-adevar asa e...insa viata noastra deocamdata e construita din amintiri si din vise dorinte sperante....
E greu sa uiti momente care sunt"de neuitat":)) insa intr-adevar asa cum spunea si coelho"amintirile sunt pentru cei batrani"....dar uneori iti inveselesc putin starea de spirit...cand te gandesti ca in spatele suferintei de moment se ascund clipe superbe petrecute su oameni la fel de superbi...poate te nveselesti..sau....nu!!!!
multzam pt k ma "asculti"(k s zic asa) raluk....



kisses:***