te provoaca sa gandesti
utilizator: scorpy_blue
statut:
utilizator inregistrat
inregistrat inainte de 20/02/2007 subiecte: 1 comentarii: 4 subiecte recente:
comentarii recente:
Am sters cu lacrimi durerea clipelor de ieri Si amintirile-nghetate Le-am preschimbat in primaveri. Franturi de amintiri am strans in pumn De rasarit, de ras, de-apus, de plans... Si-am ales tacuta un alt drum. Departe te-am lasat durere In tara spinilor de gheata Sa tipi de-a plansului taiere. Si plansul capata un alt rost Al lacrimilor ce-ti uda sufletul pustiu De a fi ce pana acum n-a fost. Regele Solomon a cerut de la Dumnezeu doar intelepciune si cu ea a reusit sa aiba toate celelalte lucruri pe care si le-ar fi dorit. oare oamenii din zilele noastre ar putea avea "intelepciunea" sa ceara Intelepciunea?
Problema cu dorintele e ca ai putea sa ceri orice ti-ai dori si ar fi de ajuns trei dorinte, chiar doua as zice: 1. Bani cu care poti avea absolut orice ti-ai dori si 2. Iubirea (pe care n-o poti cumpara cu bani), dar vom fi in stare sa le pastram pentru toata viata? si banii si iubirea se pot pierde intr-o clipa si pe urma? cautam pestisorul ... ca ne-a mai ramas o dorinta...poate trebuia sa fie pusa odata cu celelalte? oare trebuia sa sune cam asa: " fa-ma sa fiu in stare sa pastrez si sa inmultesc ceea ce mi-ai dat la primele doua"? dar de ce sa irosim dorinta cand avem propria noastra vointa, am putea s-o folosim, nu? greu, dar....poate ca e un sentiment de siguranta sa stii ca mai ai o dorinta de care poti beneficia oricand, ca o ultima sansa.... cred ca toti iubim ideea de iubire pentru ca simtim nevoia sa impartasim cu cineva toate micile noastre "bucurii", dar in acelasi timp, pentru ca iubim Iubirea, ne legam de persoane din jurul nostru, incercam sa transpunem visul in realitate. Sigur ca fiecare avem un ideal, iar pesoana iubita, de regula se apropie cat mai mult de acest ideal. Problema noastra, a tuturor este ca, atunci cand intalnim pe cineva "corespunzator" ne straduim din rasputeri sa schimbam acea persoana in ceea ce vrem noi sa fie, uitand de fapt ca el sau ea ne-a atras asa cum este si cu bune si cu rele, si daca vom schimba acea persoana (presupunand ca am putea), n-ar mai fi persoana de care ne-am indragostit.
Si mai rau de atat este sentimentul de posesie care-i anuleaza libertatea de exprimare, da a fi el/ea in mod real, libertatea de a iubi neconditionat. Cu ce tupeu cerem iubire neconditionata cand noi o conditionam: "fii numai cu mine, numai langa mine, numai pentru mine!". ce oferim asta primim si de aici vine suferinta. Trebuie sa invatam sa acceptam persoana iubita asa cum este, sa-i oferim libertate reala nu doar iluzorie, daca vrem sa avem propria noastra libertate si sa ne bucuram de iubire, altfel nu vom obtine dacat ranchiuna in cel mai bun caz. Da, iubim iubire, iubim sa iubim, iubim sa fim iubiti, ne indragostim si suntem capabili de orice pentru persoana iubita...totul bine si frumos dar oferim iubirea doar in anumite conditii (posesie)...de ce nu putem sa iubim pur si simplu? afiseaza toate comentariile...
|
![]() ![]() cautari recente
"prezentarea unui eveniment deosebit"
"LEGILE" "desparte in silabe cuvantul var" "M Cibotaru textul lupul" "a se face luntre si punte" "a roi cu sens propriu" "calul pictat" "cum se scrie corect fiind-ui sau fiindui" "de douăzeci de ani încoace" "vraja inpotriva dusmanilor" "Daca te arzi cu supa" "maci albastri" "cum se scrie corect sor-mea" "fumator" "polisemia cuvantului petrecere" "o intamplare LA BUNICI" "Iubirea nu poate-mi decat pura" "explicatia proverbului coeur blesse ne peut aider" "bogdan artistu %252525C5%2525259Fi arenata hot de iubire" "viata de apoi" "ion agarbiceanu nicu" "vasile voiculescu-batranete" "polisemia cuvantului a mancia" "cat coasta" "valoarea morfologica a cuvantului se" "ce este cartea pentru copilieten care nu te insala niciodata" "a transmite" "verbul era predicat" "nu te las verb" "scrisoare catre prima invatatoarea" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Trecut si viitor, amintiri si lacrimi)
religios vorbind este o trecere ... este ? sau e doar o dorinta a oamenilor de a nu se simti inutili, de a crede ca nu traiesc acesta viata fara un scop, mai ales ca nu apucam sa facem mai nimic din marile nostre dorinte, esuam de cele mai multe ori in a face ce trebuie, cand trebuie, multumind pe cine trebuie. Asta e fericire? Nu, si-atunci avem nevoie de acesta trecere...pentru unii moartea e ceva care inspira teama, pentru altii poate fi o binecuvantare, depinde din ce punct de vedere privesti.
"trecutul contine raspunsurile viitorului" zicea Paulo Coelho. Poate acolo vom gasi unele raspunsuri, unele solutii pentru framantarile nostre. Intelegand trecutul poate aflam si de ce ne indreptam inevitabil spre moarte. Intelegand inceputul, poate vom intelege si sfarsitul, oricare ar fi acesta.