IF

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you
But make allowance for their doubting too,
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream - and not make dreams your master,
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it all on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much,
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!

Religiozitatea este credinta in divinitate,oricum ar fi numita aceasta,si necredinta
in Ateizm.
Atata timp cat Religiosii nu incearca sa-si impuna parerile cu orice pret,fara a respecta
credinta celorlalti in Natura,am tot respectul si toleranta pentru ei.Daca insa considera
ca doar conceptia lor despre viata si univers este cea adevarata si sustin cu obstinatie acest lucru,desconsiderand parerile celorlalti si mai ales daca nu vin cu argumente convingatoare,
logice si bin documentate in favoarea opiniilor lor,se va ajunge la conflicte inutile,absurde si
fara nici o noima.
nu cred ca ar fi bine ca numarul lor sa creasca prea mult,in fond o diversitate de opinii si conceptii ar fi benefica pentru toata lumea.
Asa sa va ajute.......... |:-o (fara nici-o urma de rautate)

Bună dimineţa

Mă-ntreb, pe legea-mi, ce făceam – tu, eu –
Când nu ne cunoşteam? Neînţărcaţi,
Sugeam plăceri copilăreşti, mereu?
Sau sforăiam în peşteri, fermecaţi?
Aşa a fost: scornita desfătare
Şi orice frumuseţe-ntâmplătoare
Ce am râvnit, ţi-a fost prefigurare.

Deci, bună dimineaţa, inimi treze!
Voi nu vă urmăriţi cumva din frică?
E vrednică iubirea să vegheze?
Ea-ndepărtări preface tinda mică.
Noi lumi navigatorii afle-n zare,
Un altul vază-n hărţi lumi uimitoare,
Noi stăpâni-vom lumea, o lume fiecare.

ÃŽn ochi doar chipul celuilalt apare,
Despre curate inimi chipul spune.
Mai mândre emisfere unde-s oare,
Fără de nord şi fără soare-apune?
Ceea ce piere, rău fu cumpănit,
De-s dragostele una, de-i leit
Al nostru dor – pieirii nu va fi nicicând sortit.

A patra elegie

Pe drumul vechi pe care se lasa toamna : fumul
Satucului din vale urcand la dreapta, fumul
La stanga mea pe ceruri al unui stol, departe.
Si eu aici, in golul vietii. Singur intre
Pamantul ce ramane si zilele ce zboara
In anotimpul tainic. Cu greul meu, cu pasul
Ce suna surd de parca ma urmareste pulsul
Stravechiului meu sange fosnind a vesnicie,
Gonindu-ma din astazi spre nicaieri. Cu gandul
Cules demult, cum este cules tot campu-n toamna
Tarzie unde starui. Aud prin ceata serii,
Din sat, latratul jalnic al cainelui in lanturi,
Din cer, tot mai in zare, sfasietorul tipat
Al pasarii pornite spre pripegie. Unde
Sa merg de-acum ? Pe cine sa mai astept ? In iarna
La staul se intoarce asin si bou s-astepte
Pre Domnu-n scutec. Singur pe pragul indoielii,
Pe pragul vesniciei si-al vremurilor mai singur,
M-opresc sa-mi aflu calea adevarata : fumul
Satucului din vale pierind la dreapta, fumul
Topindu-se la stanga cu stolul meu in zare.
Si eu aici. Dar umbra se-ntinde, ziua scade.

Sonetul 116

Ca doua-nalte firi nu pot fi una,
Eu nu admit. Iubirea nu-i iubire,
Cand minte si ea, intalnind minciuna,
Sau , amagita, isca amagire.
O, nu ! E-un far zidit pentru vecie,
Razbind furtuni, si pururi in picioare,
E stea oricarui vas pribeag, ce stie
Doar cat de-nalta-i, nu cat e de tare.
Iubirea nu-i al Vremii prost, chiar daca
Stau nurii dulci in raza coasei sale ;
Iubirea, ceas si zile-n zbor n-o seaca :
Ea tine, pana lumea se pravale.
De zic minciuni, si-s insumi dovedit,
N-am scris in veci, si nimeni n-a iubit.