se frange chemarea din raza de soare/ purtata pe aripi de crudul ecou,/ se zguduie timpul,si rade,si moare/ si moare din nou…/ / de foc e azurul in valuri de ceata/ il mangaie toamna cu zambetul sau,/ ii cerne vapaia cu trista dulceata,/ o cerne din nou…/ in palma seninul cuprins de uitare/ se zbate cu vuiet inchis in cavou,/ si blestema rodul cel fara-ndurare,/ caci moare din nou…/
comenteaza!