Just Iulia. Traim in acelasi sistem…neprotocolar.
Dau cu placere un sfat, dar experienta mea se rezuma la capatul opus al scolii (fata de pre-school): college si graduate school.
Elevii de liceu cu care am interactionat proveneau majoritatea de la licee particulare, cu o programa mai buna decit cea de la liceele de stat. In plus, doreau sa invete mai mult decit colegii lor si sa isi asigure intrarea la o universitate buna. Liceele particulare sint mai bune si bineinteles mai scumpe. Exista insa un numar de burse oferite copiilor foarte buni. Exista licee publice care sint acceptabile, iar pentru copiii buni exista programul de ‘gifted students’.
Cind am venit in US, universitatea avea un program de host-family pt. studentii straini, un fel de familie ‘adoptiva’ (nu cu acte bineinteles, si fara nici o obligatie financiara) care te ajuta sa te integrezi mai usor, cu care te puteai sfatui, care avea grija sa nu fii singur de sarbatori, samd. Familia mea are o fata care a mers la scoala catolica. Eu am vazut ce matematica facea in cls. a VIIa si a VIIIa, si diferenta nu era mare fata de ce facusem eu. Iar la liceu la fel. Programa era incarcata, si muncea destul de mult in weekend, simbata si duminica. Era eleva buna si avea bursa care acoperea o parte din taxele scolare.
Referitor la cultura, eu am terminat liceul (teoretic) inainte de ‘90, deci in perioada ceausista. Nivelul de predare la matematica, fizica si chimie a fost mai mult decit bun si am primit o baza ce mi-a folosit. Nu pot sa spun acelasi lucru despre restul materiilor, o parte absolute inutile (vezi CSP, UTLM, etc). Cultura nu am capatat-o la scoala, nici eu si nici colegii mei. Cartile pe care le-am citit, majoritatea nu erau recomandate de programa si erau in general greu de gasit; abonamentele la filarmonica erau cumparate de parinti, la fel la teatru. Tara nu am vazut-o atita datorita excursiilor scolare, ci excursiilor facute cu parintii care au avut grija ca in fiecare an drumul spre si dinspre mare sa acopere alt traseu, alta parte de tara. Cultura am capatat-o datorita familiei, avind norocul de a trai intr-un oras mare, cu biblioteci, teatre, filarmonica, opera, samd. Si avind un tata care a absolvit un liceu (uman) foarte bun in…44, beneficiind de educatia care se facea inainte de razboi, si care mi-a spus la sfirsitul clasei a cincea ca in afara de matematica, fizica, chimie si limbi, altceva nu am ce invata de la scoala. Restul am invatat acasa, incepind cu istoria.
Aceeasi cultura se poate construi si aici, cu vizite la muzee, la teatru, la concerte, la biblioteci. Bineinteles ca incarcatura e mai mare: banuiesc ca doresti copilului tau o cunoastere a culturii europene alaturi de cultura americana. Nu depinde atita de scoala, cit depinde de familie si de copil. E ceva ce se construieste in ani, practic toata viata, nu se opreste la clasa a XIIa. Aici ai ‘handicapul’ tv-ului si al calculatorului. In Romania de dinainte de ’90 cultura era o forma de rezistenta.
In alegerea scolii, alaturi de informatiile de pe web, de open-house day, incearca schimbul de informatii cu parintii care au copii la scoala/liceul care te intereseaza. La liceele bune admiterea se face dupa mai multe criterii, nu numai dupa note: etnicitate, minority groups, religie, daca familia mai are un alt copil in scoala respectiva, samd. La liceele catolice, copiii de religie catolica sint preferati, dar asta nu inseamna ca cei de alte religii nu pot fi admisi.
Nu stiu cit am raspuns intrebarilor tale, sper sa nu te fi incurcat mai mult.
Weekend placut,
Iulia

Referitor la scoala din US: am predat undergraduate courses (echivalentul cursurilor universitare de la noi) 5 ani si am dat preparatii la studenti de an I-IV, la elevi de public highschool si la elevi de private highschool. Am auzit/citit pe foarte multi (romani) spunind ca elevii americani sint prosti si slab pregatiti, pe foarte putini i-am auzit facind referire la programa de aici, foarte diferita de cea romaneasca (in Romania am predat 4 ani). Liceele de stat asigura un minimum de pregatire, e adevarat. Copiii dotati (gifted) insa sint pusi in clase speciale si li se preda la un nivel ridicat si un ritm alert. Si daca comparati elevii gifted de aici cu cei buni din tara, diferentele nu sint asa de mari. Elevii buni din clasele XI si XII au optiunea de a lua cursuri la universitate (in general e vorba de cursurile de an I sau freshman level) care vor fi recunoscute la nr. dupa ce intra la college (facultate). Cursurile universitare pentru anul intii si doi acopera materia claselor IX-XII din Romania, la un nivel ceva mai ridicat. Ma refer in special la matematica, fizica si chimie.
Daca se incearca o comparatie la nivel de final de liceu…cei de aici (US) sint dezavantajati, programa fiind mult mai usoara. Dar o diploma de liceu in US nu ofera prea multe sanse (McDonald si altele similare, salar minim). Asa ca majoritatea merg la college (universitate) si educatia se completeaza. Dupa facultate urmeaza cursurile de specializare, sau grad school-ul pt. cei care vor un master sau un doctorat.
Iar in Romania, din cite imi amintesc, nu toti elevii 'miscau muntii'. Intr-o clasa de 36 de la un liceu teoretic, erau cam 6 foarte buni, care invatau usor si cu putin efort, era majoritatea care statea pe carti si luau preparatii pompate cu bani grei, si alti 6 sau asa ceva care se cam...tirau. Si nu intrau 100% la facultate.

Nu am considerat niciodata colegii mei americani ca fiind prosti. Faptul ca eu luasem un curs asemanator in facultate in Romania nu ma facea mai desteapta, ci doar mai bine informata la inceput de semestru. Iar la sfirsit de semestru, si eu si ei ajungeam la acelasi nivel. Cu toata scoala mult laudata din Romania (si nu spun asta peiorativ) si scoala americana atit de luata in deridere, la sfirsitul studiilor facute aici, romani, germani, americani, turci, rusi si alte natii, bagajul de cunostinte e cam acelasi. Am lucrat/lucrez in doua laboratoare nationale (Argonne si Los Alamos) si am intilnit romani in ambele. Sint buni dar….nu sint singurii buni. La fel cum mitul cu ‘chinezii sint grozavi’ ramine…un mit. Creiere sint peste tot, ma bucura cind vad romani pe listele cu grad students sau profesori la facultati si centre de cercetare, dar de aici si pina la ‘we are the best’ e cale lunga.
Si referitor la olimpiadele internationale, tot am citit pe Cafenea cum romanii cistiga ‘integral’, ‘majoritar’, etc. Rezultatele de pe site-urile oficiale ale Olimpiadelor Internationale de mate si fizica (olimpiade care se tin cu elevi de liceu) arata altfel. Si cu astea inchei. Imi cer scuze pentrun eventualele greseli de ortografie, vorbesc romaneste cam o ora pe saptamina si scriu tot cam atit. In plus Word-ul imi tot corecteaza cuvintele si ies trasnai.

Matematica Country Ranking by Year

Romania
1995 2
1996 1
1997 7 impartit cu Bulgaria
1998 11
1999 4
2000 11 impartit cu Israel
2001 15
2002 8
2003 7

USA
1995 11
1996 2
1997 4 impartit cu Rusia
1998 3
1999 10
2000 3
2001 2
2002 3
2003 3

China – locuri intii: 2002, 2001, 2000, 1999 (cu Rusia), 1997, 1995

Fizica total premii (1967 – 2003)

Romania
2 absolute winner
22 premii I
38 premii II
42 premii III
25 mentiuni speciale

USA
1 absolute winner
16 premii I
12 premii II
25 premii III
11 mentiuni speciale

China
7 absolute winner
44 premii I
18 premii II
9 premii III
2 mentiuni speciale

HappyC.

Imi pare rau, nu a fost intentia mea sa fie un mesaj rautacios. Pur si simplu nu subscriu grupului care vede US in nuante de gri spre negru, ingrosind aspectele negative a societatii americane. Realizarile mari….presupun effort si renuntare, in marea lor majoritate.
Referitor la familie: bineinteles ca e greu sa te desparti de ea si sa te vezi poate o data pe an. Prietenii….imi lipsesc cei care au ramas in tara, ma bucur de cei pe care mi i-am facut aici.

Iar de fiinta frustrata…deductia e destul de off. Nu prea am de ce: imi place tara in care traiesc, am realizat professional aici ceea ce in Romania nu era posibil, incerc sa-mi aduc parintii aici 3-6 luni pe an, am prieteni si in Romania, si in Europa de Vest, si (multi) aici in US…
Sorry, dar iarba pare mai verde pe partea asta.

Weekend placut la toata lumea!

“A fost un efort crincen, atit intelectual (32 de materii) cit si fizic (12 ore de examinare).”

Surprise, surprise! In US, ca sa dobindesti ceva, trebuie sa depui efort. Hm, de ce oare nu ni s-a aratat asta la tv in Romania/Europa de Est (Ewing family si alte soap operas)?

“Imi pare rau sa dezamagesc autorul acestui articol dar, din pacate, societea occidentala nu functioneaza deloc asa cum credem noi, atunci cind ne aflam inca in Europa de Est. Ne-am ivatat prost sa-i idealizam atit valorile cit si modul de functionare care nu este deloc impecabil, din contra. De la mizeria fizica in care oamenii traiesc, cel putin unii din ei, pina la oameni care mor cu zile in spitale din cauza negljentei doctorilor si pina la incultura crasa care este evidenta peste to. Vorbesc despre copii de 11 ani care nu stiu sa citeasca si de matematica de clasa a IX-a pe care noi o faceam in clasa a V-a.”

V-ati invirtit in cercuri destul de…joase. Incercati si persoane care au absolvit mai mult decit un liceu (public, ca cei care merg la liceele particulare fac macar atita carte cit se facea in Romania pina in 90).
Iar legat de spitale...no comment, ideea enuntata e hilara.

“Vorbesc despre modul de-a dreptul inuman in care se munceste aici, pentru aproape nimic si despre faptul ca esti SINGUR pentru ca nu ai timp de prieteni, sa ti-i faci si, daca ai totusi noroc sa ai doi sau trei, nu ai timp de ei, pentru ca pleci dimineata la 7 si vii seara la noua.”

Ooops, nici asta nu ne-au aratat la tv, cit de workaholics sint americanii! Apropos, 7-9, ati inclus si tranportul pina la serviciu, nu-i asa?

“Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca nu exista, pe fond, un sistem de pensii decit pentru lucratorii de stat sau guvernamentali. Ceilalti sint condamnati sa-si incheie activitatea la peste 60 de ani si sa primeasca o pensie de $1000/luna.”

Mai documentati-va. Nu exista sistemul de ajuror social ca in Europa sau Canada, unde toata lumea primeste. Aici (US) ca sa primesti ceva, trebuie sa muncesti. Majoritatea investesc in asa numitul fond de pensii ( la companii, pe cont propriu la banca, samd). Nimeni nu e condamnat sa-si inceteze activitatea la 60, se poate (si se munceste) si dupa 60 de ani. Si nu se munceste ‘pe nimic’. Salariul minim pe ora e $5.75 sau asa ceva. Depinde de calificare, de vechime, samd. Cine vrea salar mai mare, isi poate imbunatati nivelul de pregatire, sau lua doua slujbe. Iar $1000/luna reprezinta $12000/an. Se poate trai.

“Ca sa va dau o idee despre ce inseamna $1000/luna in NY am sa va spun ca un apartament cu 2 camere se inchiriaza aici cu $1200.”

Nimeni nu te condamna sa locuiesti in New York, sau Chicago, sau Los Angeles. Exista destule zone unde se gasesc apartamente de doua camere cu $300-600/luna, si case decente cu $100000-200000 (creditele se dau pe 30 de ani, iar dobinzile, cel putin acum, sint mici).
Iar despre preturile din NY….eu am locuit 6 luni in Midtown si pretul apartamentului de un dormitor era de…$3400/luna.

"Imi este greu, pentru ca traiesc intr-o societate uscata, fara nici un fel de valori, in afara de cele pecuniare, infectata de ipocrizie si de o forma de comunism cu o fata care este alta decit cea pe care o stiam noi."

Adevarat? Si ce parere credeti ca ar avea INS-ul (pardon, BCIS) despre enuntul dvs legat de 'comunismul american'?
Go home, lady, go straight home.

"Am atins si subiectul asta pentru ca inceputurile mele aici nu au fost deloc glorioase, din contra: am lucrat 7 luni vinzatoare la Lancome, inconjurata de femei care imi puteau fi mama si care aveau coeficientul de inteligenta al unui foetus si care erau foarte diligent dirijate de cite o mucoasa de 22 de ani proaspat absolventa a unui colegiu."

Evrika! Asta era. Vechea mentalitate a la Romania. Cum eu, d-na avocat, sa fac munca de jos? Asta si hint-urile de la “un efort crincen, atit intelectual (32 de materii) cit si fizic (12 ore de examinare)” si “modul de-a dreptul inuman in care se munceste aici”. Ca in orice domeniu in care se cistiga foarte bine, examenele sint dure, iar examenele de echivalare- si mai dure.
In plus, condusa de, cum ati zis, o mucoasa de 22 de ani proaspat absolventa a unui colegiu (universitate). Da, daca ‘mucoasa’ se orientase bine la universitate si a luat diploma ca major in Business sau Finante…Sau numai pt. simplul motiv ca era o absolventa isteata, pt. care a munci de la 7-9 nu reprezenta un efort crincen (intellectual, fizic, samd). Probabil ca era si full US citizen.
Si ca inchei, inceputurile nu v-au fost glorioase, nici prezentul nu prea se arata a fi. Ramine speranta pt. viitor….si asta doar in cazul reintoarcerii la matca.
(:

Happy Cajun
Laissez Les Bon Temps Roulez