E greu sa fii adolescent,dar toti trecem prin asta,e pur si simplu o stare ;un pas pe care trebuie sa il faci ca sa te maturizezi ...shi dupa parerea mea ,maturitatea nu este sinonima cu sete de bani,de putere,sau egoism ci pur shi simplu cu un mod de a gandi care iti permite sa iei decizii fara sa faci rau celorlalti.
In prima etapa a adolescentei simteam ca vreau sa fiu unica prin suferinta si frustrarile mele care mi se pareau cu mult mai deosebite shi importante,vitale chiar,decat ale oricui.Intotdeauna va exista un conflict generational,pe care noi insine il creeam datorita diferitelor perioade cu care suntem educati de catre societate,datorita chiar religiei ale carei traditii si mituri sunt respectate din ce in ce mai putin...

Am realizat incet, pe masura ce frustrarile mele chiar ma inchideau pur si simplu ,ma faceau sa imi doresc sa ma izolez,ca sunt lucruri in viata care merita toata atentia,ca sunt extraordinar de multe momente fericite pe care le poti rata foarte usor daca te lasi orbit d dorinta de izolare.Trebuie doar sa cauti lucrurile care te fac fericit...shi uneori ele vin de unde nu te astepti,in cele mai ciudate momente.
De exemplu...tin minte ca era toamna,o zi ingrozitoare,cu un cer mult prea gri,cu oamenii imbracati in culori sterse care se confundau cu ce era in jur.Mergeam pe strada si imi doream sa ajung cat mai repede acasa ,fuseese o zi foarte grea,avusesem destule probleme.Shi in toata uratenia care era pe strada,am vazut un indian,imbracat in matase portocalie cu violet...stiu ca pare absurd,dar parca rasarise soarele si era mai puternic ca niciodata .Si tot atunci am realizat ca fericirea nu este numai pentru o persoana,ca trebuie sa spun cuiva ce simt,si sa vad daca cineva m-ar putea intelege sau daca ar putea fi alaturi de mine...

Nu trebuie oricum niciodata sa uiti ca ai fost copil ,sau sa ignori asta.Nu suntem roboti ,nu gandim mecanic.Simtit si facem lucruri uneori din instinct.Maturitatea ne ajuta doar sa gandim intr-o asha maniera incat sa fim capabili de a da un sfat sincer,neconditionat.

E adevarat k in fiecare din noi exista o parte foarte frumoasa,care se vede doar in anumite momente shi ne face sa fim sinceri,nu prefacuti...Nu poti fii copil tot timpul ,nu poti rade tot timpul nici macar nu poti fii sincer tot timpul,realitatea te obliga sa fii altfel,sa stii sa te aperi..cred k asta e maturitatea.


Cat despre dragoste...nu vine dintr-o data..dintr-o data nu poate veni decat atractia fizica.Dragostea nu vine intr-o luna,sau intr-un an..nici macar nu iti poti da seama de momentul in care esti cu adevarat indragostit.Dragostea vine pe masura ce cunosti perosana de langa tine ,ii anticipezi reactiile;in momentul in care faci orice ca acea persoana sa fie fericita,in momentul in esti dispus sa oferi mai mult decat poti da.

Sunt foarte putine lucruri pe care le cunoastem despre Dumnezeu..Religia ne-a educat in asa maniera incat sa credem orbeste,fara sa intrebam,fara sa ne indoim.Exista o frica pe care eu,de exemplu,o simt,in momentul in care prin minte imi trece ideea de a cauta un argument la existenta Sa.Religia a ales ca intermediar intre om si divin Biserica.Este unul din putinele lucruri cu care nu sunt in totalitate de acord.`Discipolii` lui Dumnezeu ar putea fi la randul lor,cei mai pacatosi oameni,de ce sa ii aleg pe acestia ca sa comunic cu El cand se spune ca toti suntem creatia Lui.Cu ce poate face un preot mai mult decat un om cu adevarat credincios.ce nu se straduieste sa creada in Dumnezeu doar la nevoie ,sau de nevoie,de frica;pentru ca Dumnezeu nu ar trebui sa inspire frica ,ci pur si simplu respect.Marea majoritate a oamenilor cred in El din cauza fricii ,altii din cauza nevoii..exista foarte putini ce cred neconditionat...

Eu cred intr-o fiinta superioara mie,pentru ca imi este imposibil sa gandesc cum s-a creeat cu adevarat lumea,omul,pentru ca vreau sa cred si am nevoie de El ...societatea ne educa cu aceste principii.De ce sa le contestam daca pentru asta traim?

kitsch-ul a devenit deja ,din pacate,un curent in arta.De foarte mult prost-gust ,a impanzit parca toate tarabele,magazinele...ramanand foarte putin loc pentru lucrurile cu adevarat valoroase.
Pentru mine,kitsch-ul nu se refera la obiectul in sine,ci la o stare a lucrurilor.In momentul in care un artist creeaza o opera de arta ,aceea capata o anumita semnificatie,fiind facuta cu scopul de a exprima ceva ,o stare,un sentiment.Este facuta cu bunastiinta,deci,acel artist avand anumite cunostinte in domeniul in care lucreaza.Kitsc-ul,in schimb,este adesea facut in scop pur comercial ,de o mana nepriceputa ,de persoane ce nu au nimic in comun cu arta,intr-o fabrica ,in serie...un obiect devine kitsch in momentul in care in creearea lui se uita partea interioara .Ideea acestui curent se concentreaza pe exterior,pe fizic.


As dori totusi sa pun o intrebare...Daca intr-adevar kitsch-ul a devenit o moda,sau un curent in arta,trebuie sa existe si o ierarhizare in randul obiectelor ce apartin categoriei...Care ar fi kitsch-ul suprem..cel mai apropiat de arta..sau cel care de la prima vedere poate fi recunoscut de oricine ca si fiin kitsch?