lucia dărămuş/ starea de mirare a cuvintelor/ eu sînt cuvîntul, spuse cuvîntul lucia. Şi s-a minunat, rostuindu-şi povestea./ nu ştiu nimic şi nu mi se pare nimic de la sine înţeles, drept pentru care mă mir. mirarea aşezată în cuvînt aduce limpezire asupra lumii unui scriitor, aşa cum lui van gogh lumea i se descoperea din spatele mirării culorilor. miza scriiturii este însăşi miza de a fi în mirare, de a fi cu ochii aerisiţi, pentru a vedea mirarea trecerii, a marii p  ...continuare .
1 comentariu

lucia dărămuş/ hei, hei, poezie!/ trăieşti în astăzi/ pînă la prînz holocaust american/ îmblînzirea amiezii cel european/ seara te va găsi cărînd tava de la o masă la alta/ lucian blaga va fi tot o lebădă mută/ cu şorţul pătat de slugărnicie/ îţi spui – bine mîine va fi/ mîine vei scrie marea poezie/ cînd bine va fi, va fi ca şi cînd/ nu te va durea nimic, nici împinsul la tavă/ mîine, mîine, nu astăzi/ vei scrie marea poezie/ dar pînă atunci înghite un  ...continuare .
comenteaza!

lucia dărămuş/ you love you romania! –salutări din oaza de creaţie pentru poeţii europei./ - oase, intestine, viermi -/ Înţelepciunea latină, din oaza căreia ne place să spunem c-am purces în lume, spunea la un moment dat tarde venientibus ossa (celor întîrziaţi le rămîn oasele!). vorbele ni se potrivesc de minune, nimic nu trebuie demonstrat în acest sens. doar să privim oasele din imagine, aruncate în mijlocul naturii, intestinele cu lichidul urît mirositor, încă  ...continuare .
comenteaza!