Ioana Vintila
Si totusi cineva trebuie sa fi fost primul. Mi-e mai comod sa cred ca am plasmuita dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, decat dupa cel al maimutei. Iar ca sa fie facut de mintea omului, ar trebui sa fie, implicit, facut si de mintea animalelor. Tot s-a spus ca animalele au evoluat, ca hommo a devenit hommo sapiens si sapiens sapiens... Cand te pisca furnica, oare sa fie o rasvratire impotriva evolutismului? :))

Ioana Vintila
Intr-adevar nu se mai studiaza, ca alta data, atat de mult despre Eminescu. Dar e normal. Mai sunt si alti scriitori. "Omul e o trestie ganditoare", deci trebuie sa scrie. Manualele trebuie sa evolueze, sa cuprinda cat mai mult din literatura romana si universala, iar odata cu ele - si elevii. Cultura nu poate sa se opreasca la nivelului clasicismului si romantismului. De aceea exista pasoptisti, modernisti, etc. fiecare fiind important in felul lui. Diversitatea de personalitati, de caractere trebuie sa influenteze elevul.

Ioana Vintila
Cand il identific pe Eminescu cu un Fast nu ma gandesc la un pact cu diavolul, nici la un negot de suflete umane, desi as putea sa ma leg de motivul lunii, atat de usual in opera lui Eminescu (luna = taram al mortilor) . In "Dr. Faustus" de Thomas Mann, Adrian Leverkuhn e socotit al conditiei sale de geniu. Diavolul i-a oferit sansa de a fi un geniu in muzica, insa in schim i-a cerut sa renunte la atasamentul fata de lume, adica sa ramana insensibil la tot ce mista in jur.
Faust este imaginea rasvratitului. Oare Eminescu nu a fost la fel? Nu luati in calcul doar cateva poezii, ci si publicistica lui. Cele mai importante valuri facute la adresa lui, in timpul vietii acestuia, s-au datorat criticilor sale la adresa politicienilor, dezvaluirea unor mismasuri la nivel inalt, precum si faptul ca a fost atat martorul, cat si victima unor santaje. Multi spun ca a fost un inadaptat. Cred totusi ca NU a vrut sa se adapteze in lume.
N-am afirmat si nici nu am sa afirm ca este sau ca nu este poetul universal ori ca ne simtim mai sensibili intre 18-25 de ani. Mi se pare o aberatie. Ramanem sensibili ori de cate ori ne lasam timp pentru asa ceva, cand oprim ora-n loc si ramanem pironiti de o secunda. Nu ai cum sa simti starea sau gandul cuiva cand muncesti din zi in noapte, vii acasa frant, iar, daca ai atata vointa sa deschizi o carte, sigur adormi cu ea in mana.
Exista totusi un scriitor cheie, ca sa zic asa, pentru fiecare. Unul ramane impresionat de o lumina, altul de luna, altul de o lacrima, iar altul - foarte bine - de un ciocan. Lucrurile astea nu se pot comenta.

Ioana Vintila
Nu vreau sa fiu rautacioasa... tocmai acum. Saptamana trecuta am primit, prin posta, o vedere de la primarul Bacaului pe care scria: "Paste fericit!". Nu m-am putut abtine sa nu-i zic "Paste tu!". Va urez, deci, "Un Paste fericit!" si toate cele bune.

Ioana Vintila
Sincer fiecare carte isi are sufletul / sufletele ei pereche. Nu stiu daca as putea sa aleg o carte si sa zic: "Asta e preferata mea!". Cert e ca de fiecare data cand citesc am o pofta nebuna de a scrie. Sa fie oare invidie la adresa celui ce mi-a atras atentia prin creativitatea lui. Mult timp am refuzat sa citesc intamplari imaginate de scriitori, desi si eu fac acelasi lucru. Preferam sa caut ceva despre viata unui scriitor sau altul. N-am incercat sa ascund lucrul asta nici la cursuri. Normal ca profesorii de literatura ma obligau sa parcurg o intreaga lista, dar ... nu le gaseam farmecul cu adevarat. Mi-a placut nuvela "Mistretii erau blanzi" de Banulescu, romanul "Absentii" de Buzura. M-am regasit in ambele, dar nici una nu m-a emotionat atat de mult ca opera lui Eminescu. E ciudat, pentru ca ori de cate ori le-as citi si reciti... trec prin aceleasi emotii, parca una mai profunda decat cealalta. Sincer nu-mi dau seama daca m-am "indragostit" de lucrarile lui Eminescu sau de starea de geniu a lui, ca sa spun asa, sau pur si simplu de ideea "Eminescu".