Ce mi-a trecut mie acum prin cap-ar fi un inceput bumn pentru o piesa de teatru :-)





When things go wrong, don't go with them :-)

Si eu eram destul de mica atunci cand am citit-o priima data si, sincer, nu prea mi-a placut (OK, de gustibus...)
In primul rand, intuiam (pentru ca la vremea aceea nu aveam de unde sa recunosc/sa stiu prea multe despre un anumit tip de atitudiine) ca era ceva in neregula in legatura cu felul in care Robinson se purta cu Vineri-aveam tot timpul senzatia ca il privea "foarte de sus" si asta ma enerva destul de tare
In al doilea rand, mi s-a parut putin artificiala: un om care nimerea pe o insula pustie, era pous in pericol, descoperea un alt om si, pe urma, reusea sa se intoarca acasa, un om separat dintr-o data de lumea in care isi dusese viata pana atunci ar fi trebuitsa reactioneze emotiv mai intens; mi se parea foarte ciudat ca nu parea sa ii fie dor de oamenii pe care nu-i mai putea vedea; poate ca nu puteam atunci sa imi dau seama de astea, dar am avut intotdeauna senzatia de "doesn't sound right"
Si, in al treilea rand, prea multe descrieri plastice si exacte
Multora le-a placut, mie nu. De gustibus....

Multumesc mult pt. sfaturi si pt. ca m-ai corectat-stii cumva daca mai pot edita acum articolul?

Multam fain de comentariu& pt. ca mi-ai recomandat niste carti bune. Si eu, pana nu de mult, scriam tot "pentru sertar", acum mai nou incerc sa mai apar pe net, cine stie...