detin in jur de o suta de expresii continatoare de PULA. de fapt am trecut un pic numarul asta rotund. si sint in continuare in cautare de astfel de expresii. pentru romanul la care lucrez de zori. nu e neaparat despre cuvintul asta, dar face si el parte din peisajul cazon.
daca-mi puteti da o mina de ajutor v-as fi recunoscator.
PS am si din-alea traditionale, de se duce naibii toata vederea paseist-bucolica despre taranul care toata ziua munceste si-si face cruci la troitele din drum.

intentia mea: mama sesiseaza o mica problema si incearca sa i-o rezolve. e o rezolvare arbitrara, oricum. pentru ca nu sint foarte sigur de solutiile psihologilor. sau poate pentru ca solutiile lor mi se par uneori stranii sau complicate pentru a parea o munca intensa, grea. nu-i desconsider, sau nu totalmente. nu stiu daca un psiholog ar proceda asa cum a facut-o doamna Coravu. in fictiune ai libertate totala - in principiu.
obsesia lui Relu n-ar a face cu mama lui: vede barbosi pe strada, pe screen-saver-ul prietenului sau, pe coperta de la Winnetou. un copil se poate duce cu minte la fel de fel de asocieri. mama lui a asociat acestei obsesii pasiunea lui Relu pt fotbal si indecizia de a-şi alcatui o selectionata de fotbal. e o incercare. si am incercat o frazare mai simpla, mai seaca, cu mai multe dialoguri pentru a lasa cele doua personaje sa respire, pt a crea si o oarece tensiune.
ma bucur ca te-ai gindit si la alte variante:

"mama ii intretinea obsesia in ce scop:
sa aiba ce analiza?
sa pastreze cat mai mult timp o relatie speciala cu fiul ei?
avea un simt al umorului mai ciudat?"

asta inseamna ca finalul nu intareste o unica intentie a autorului. desi poate parea un final limpede, mi-ai confirmat ca in acelasi timp poate fi si, as zice, difuz.

mersi pt interventie.

RUSOAICA

Ochii ei sînt pestriţi
ca o hartă veche a Rusiei.
De jur împrejur cresc
pădurile şi Siberia verde,
în mijloc aleargă cerbii
şi veveriţele şi toate
animalele cafenii.
Cînd este surprinsă
sau cînd iubeşte
atît de înalţi devin ochii ei
că însuşi Petru cel Mare
poate intra fără să se aplece.
Cînd cade pe gînduri
ies din pădurile reci camioanele
şi descarcă pe zăpada roşiatică deportaţi.
De jur împrejur cresc păduri
şi Siberia rece
în mijloc aleargă cerbii şi toate animalele cafenii
şi veveriţele stau la foc.

nu e vorba de un eseu. asta cred ca le este clar tuturor. nu exista nici un indiciu. daca orlando tine sa-mi demonstreze ipoteza lui, nici o problema. accept un comentariu pe text. un rezumat a ceea ce poate fi un eseu - asta e cu totul altceva. se aplica textelor de felul asta. un roman eseu, de pilda, are Enrique Villa-Matas, numit Bartleby & Co, aparuta la RAO. o carte care strineste invidia celor in cautare de idei de romane, de pilda. in comparatie cu romanul asta, textul meu e mai degraba o proza neaosa. nu zic extraordinara.

cit despre diluare - se prea poate. de fapt este un fragment de roman. nu poate satisface suta la suta cerintele unei proze. personajul Costa infaptuieste multe atit inainte cit si dupa acest fragment.

oricum, va multumesc pt lectura. asta e lucrul cel mai important pt mine.

putea fi 10-, iar minusul ar fi fost datorat visului, care poate nu e asa de tinut in mina, vorba lui zaraza intr-un comentariu la partea a doua. sau altor inconsistente peste care nu am mai trecut cu privirea, le-am lasat sa treaca asa. am lasat deoparte niste fragmente pe care le-am trimis in alte texte. plus ca ar mai fi jurnalul pe care-ltine cel care povesteste, varul lui Samuel.