Problema care am putea sa ne-o punem, este ca ne limitam in a judeca intr-un anumit fel aceasta coordonare mondiala. In principiu noi tindem sa vedem lucrurile in raport cu relatiile dintre societatile sau civilizatiile noastre sau cu relatiile dintre indivizi in general. Am putea sa intelegem fenomenul privind un film SF american, unde reprezentantii unor alte civilizatii se comporta ca niste americani deghizati, de parca legile din lumile lor sunt la fel cu ale societatii americane. Pana si gesturile sunt, in mod caraghios, identice.
Noi, ca proaspat sositi in comunitate, ne e greu sa intelegem regulile democrate ale vechiului continent, chiar daca ne acomodam treptat cu ele, dar percepem foarte bine prapastia, care e si mai lata, intre noi si SUA. Deci, in mod normal nu cred ca putem percepe, neaparat, ca o coordonare mondiala, daca ar exista, trebuie sa respecte regulile civilizatiei noastre, care se afla intr-o anumita etapa de dezvoltare. Cred ca un asemenea mecanism( UN GUVERN MONDIAL) are la dispozitie o tehnologie pe care nu am putea sa ne-o inchipuim, inerenta supravegherii unei planete, precum si alte reguli care sunt in functiune in raport cu acea stare a societatii COORDONATOARE. Deasemenea ar putea fi cooptati in aceasta asa numita societate numai reprezentantii celor mai puternice natiuni. (Teoretic acesti reprezentanti ar putea fi alesi tot in fruntea acelor natiuni tot de catre "societatea coordonatoare")
Fireste toate aceste lucruri sunt doar o supozitie. Nimeni nu a putut dovedi si nici nega existenta unui asemenea guvern. Cel mult ii putem presupune existenta in raport cu anumite evenimente care se petrec in lume.
LUCIUS

Interesant punct de vedere. Am fost de doua ori prin Ungaria. Prima oara mergeam in grup pe strada sau in satele lor, pentru ca eram sub influenta educatiei pe care am primit-o acasa despre unguri. Nu eram singurul care gandeam in acest fel si de abia asteptam sa plec din Ungaria mai departe, in Germania unde trebuia sa ajungem. Mi-a fost teama pentru ca eram roman iar ei descendentii celor care facusera atat rau in alte timpuri, in satele Transilvane. E adevarat nu auzisem de unguri care sa fii consumat, la micul dejun, coaste afumate, in aspic, de roman la tava, dar legendele, intocmai ca in povestile copilariei, garnisite cu draci, muma padurii si alte tampenii, imi lasau loc de presupuneri grotesti. In alta ordine de idei si eu le-am cunoscut vreo doua fete si nu erau tocmai rele.
Nici nu au sarit pe mine, sa ma consume, ma rog...
De unde am presupus ca principiul dupa care ma ghidam e de-a dreptul aiurea si trebuie revizuit. Apoi cand au facut confuzie crezand ca sunt italian mi-a mai venit inima la loc. Aceeasi confuzie am vazut la majoritatea celor cu care m-am intalnit si atunci am presupus ca daca ar fi considerat ca, din principiu, a fi roman este sinonimul unui carnat pe care trebuie sa-l perpelesti la foc mic, atunci trebuiau sa fie, cu totii, familiarizati, cu limba acelui inamic public. Asa ca i-am corectat : SUNT ROMAN. Am inchis ochii si am asteptat razboiul atomic de exterminare. A fost fireste, o mica pauza din partea interlocutorilor mei. Apoi m-au intrebat cu aerul cel mai firesc din lume: DACA SUNT ROMAN, ATUNCI DE CE VORBESC IN ITALIANA CU AMICII MEI ? Erau oameni simpli, intr-o mica bodega de la tara, asa cum sunt ai nostri in satucele noastre din Ardeal. Le-am explicat, cu ajutorul unui translator in germana, ca limba noastra e latina, la fel ca si italiana. De aici si confuzia. Si atunci mi-am dat seama ca nu voi fi taiat, in halci usor de carat, nici nu voi fi transat, dat cu sare si piper ,eventual perpelit ca un curtosh colac. M-au servit din palinca lor, ne-au invitat la ei acasa iar eu m-am dus cu trei sticle de Stefanesti si un coniac Drobeta, ca sa sting palinca si carnaciorii afumati. Si ne-am facut cu totii praf, iar spre dimineata, maghiari si romani sforaiau unii langa ceilalti, fiecare pe unde au apucat sa cada. Pentru toti , ciugulmanii care agita politica nationalismului erau redusi la nimic. ZERO. Eram impreuna, uitasem istoria, dar n-am uitat ca suntem oameni si ca ne putem respecta reciproc.
Ne-am revazut peste un timp. Si ne-am strans in brate ca si cum am fi rude. Apoi ne-au vorbit cateva cuvinte in romana, invatate special ca sa ne simtim cat mai bine la ei. Dupa ce am plecat i-am invitat si noi in Romania cu promisiunea ca nu vor fi gatiti la masa de pranz, desi aratau destul de impanati. Au ras la randul lor spunandu-ne ca suntem primii romani pe care ii rateaza.
Am ramas prieteni...

Cred ca viitorul ne rezerva o separare intre conceptul de "Dumnezeu, Alah, Buda" si sustinatorii dezvoltarii tehnologice. Avem numeroase exemple, pe planeta, ca mozaicul de religii genereaza o anumita stare de neintelegere intre civilizatii, care nu duce decat la o franare a dezvoltarii lor si o crestere a instabilitatii. Atunci ar fi valabil conceptul de "jandarm al planetei" pentru ca numai o putere superioara poate sustine un echilibru la o asemenea scara. Implicarea unei asemenea puteri, pe linga un anumit interes pentru resurse strategice, ar fi si temperarea puterilor mai mici, cu potential agresiv, pentru ca acestea sa nu declanseze un eveniment apocaliptic care, scapat de sub control, sa se transforme intr-o amenintare nu numai la adresa acelei mari puteri ci si impotriva omenirii in general, care, dupa anumite concepte religioase, n-ar mai merita sa existe.
Populatia va creste, resursele terrei fiind limitate si va fi nevoie, in viitorul apropiat, ori de niste razboaie pentru spatiul vital, ori de limitarea natalitatii ( cazul cel mai fericit). Cred insa ca planetele apropiate vor deveni o tinta potentiala de "terraformare". O formula ar fi ca in viitoarele echipaje spatiale sa nu se regaseasca religiosi sau practicanti radicali, pentru ca diferenta intre religii va putea naste neintelegeri care se vor putea dovedi, pana la urma, fatale misiunii. Cred ca aceasta idee a fost pusa in evidenta de toate filmele SF mai importante, unde echipajele au altceva, mai bun de facut, decat sa se roage la o biserica de la bord.
LUCIUS

Nu am auzit ca in Vest sa existe un partid parlamentar pe baze etnice, iar daca majoritatea populatiei nu e de acord cu asta, ca si in Franta, spre exemplu, nu inteleg de ce romanii ar putea fi taxati drept extremisti. Apoi UDMR-ul constient ca nu are sprijinul populatiei majoritare (si nici nu il va avea vreodata intr-o tara in care ungurii au facut atatea atrocitati, a se vedea cazurile IP si TRAZNEA) practica politica pasilor marunti si a santajului parlamentar (nu a putut, de la bun inceput, sa ceara autonomia asa numitei "tari a secuilor", iar acum asigura, prin alianta ,majoritatea parlamentara a unui partid corupt, urmas al celui comunist (PSD) in schimbul oferirii unei bucati din pamantul romanesc. Aceasta alianta mi se pare fireasca, pentru ca si fostul PCR a fost de acord cu instrainarea Basarabiei si infiintarea Regiunii Autonome Maghiare.
Probabil se va incerca, daca principalul partid de guvernamant va ramane tot PCR-PSD, sa se tempereze efectul unei asemenea decizii pentru romanul de rand, cu o minimalizare a fenomenului in plan politic, dar oficializarea lui se va face, mai mult ca sigur, ca de obicei prin tratate secrete de care populatia majoritara nu o sa aiba habar.
Vor spune ca infiintarea unei astfel de regiuni nu va afecta structura teritoriala a tarii pentru ca locuitorii vor sa-si spuna regiunii cum vor ei si ca asta nu este ilegal. Eu as spune ca este ilegal, si asa cum cei care au proclamat, in secolul trecut Texasul independent si au fost arestati si matrasiti pe loc, de parca nici nu ar fi existat vreodata, noi ar trebui sa-i arestam cel putin sau, la alegere, sa-i trimitem in patria mama, sau incotro vor ei sa se duca.
Oare suntem cu totii orbi ? Cred ca ar trebui sa se termine cu toleranta asta si sa dam dovada de mai multa fermitate si intelegere a realitatii. Asa cum exista un partid al ungurilor, de ce n-ar exista, in contrapartida, unul al romanilor radicali ? De ce acesta ar fi atunci taxat drept "nationalist" ?
Cu respect, LUCIUS

Exista o mare diferenta intre povestire si film. Povestirea fratilor Strugatsky e mult mai complexa si reda o atmosfera specific americana. Probabil lipsa de fonduri a rusilor si-a pus amprenta, ei insistand in imagine pe caracterul mai mult artistic decat pe science-fiction, obsesie specifica scolii de cinematografie ruse, in timp ce un regizor american ar fi preferat latura comerciala si efectele speciale. Acestea ar fi redat cu mult mai amplu "Zona", relatiile dintre personaje, si lucrurile stranii ce se petrec in interiorul acelei zone interzise. Aparent, fenomenele nu pot fi explicate in mod logic ele depasind cu mult tehnologia momentului si intelegerea umana. Asa ca acea "Calauza" isi risca viata aducand din zona, in care s-a presupus ca ar fi aterizat extraterestrii, obiecte lasate acolo de vizitatori. Este un gest riscant pentru care si plateste un pret-infestarea propriilor descendenti. Deasemenea, chiar daca aceasta actiune este justificata financiar ( obiectele necunoscute se vand pe bani grei tocmai pentru ca nu se cunosc de ajuns fenomenele pe care le genereaza) riscul ca acestea sa afecteze, mai devreme sau mai tarziu omenirea, este extrem de ridicat.
Daca am privi astazi filmul, dupa ce am vizionat atatea filme structurate pe efecte speciale, nu am aprecia cum se cuvine aceasta "borna" de pionierat a cinematografiei ruse care, dupa 1990, nu a mai avut resursele necesare sa-si dezvolte structurile. Totusi a fost o incercare frumoasa, laudabila, dar, din pacate limitata.
LUCIUS