Peste nici doua zile eu am ultimul clopotel... (e o traditie la mine in liceu de a organiza o intalnire ca intre prieteni, la care ii inviti pe cei mai iubiti profesori din cei 4 ani, pregatesti ceva deosebit si iti iei ramas bun...) Asadar, vineri la ora 13.00 imi iau ramas bun. Si luni dimineata este defilarea... Si pana saptamana aceasta, in care a trebuit sa ma ocup de toate acestea, febra bac-ului imi acaparase toata atentia... dar zilele acestea... in care am strans pozele cu noi... in care am scris textele de rams bun... albumele... m-au coplesit. E trist ca abia cand pierzi ceva ii vezi partile bune. 4 ani am asteptat sa cresc... acum as vrea acesti 4 ani inapoi... pt totdeauna. Am facut de toate in liceu: teatru, petreceri, chiuluri, invatat pana la 4 dimineata, stress, certuri, zambete, sarbatori... si ce-mi vine in minte incontinuu este imaginea primei zile, in care 28 de oameni speriati ne-am strans intr-o sala enorma careia i-am zis 9B... Acum trebuie sa revin la decupajul pt defilare... m-am oprit pt ca am simtit nevoia sa spun ca sunt trista ca trebuie sa-mi iau ramas bun, ca nici nu stiu unde si cand au trecut 4 ani... Si in caz ca oameni dragi mie vor trece pe aici... 12 B, promotia 2006 CNSS... o sa-mi lipsiti!