merci ca ai stat sa citesti...

propun o altfel de imagine..imaginea unui bucuresti de marti sau de joi,poate chiar vineri..si cel mai cumplitluni sau miercuri..sau sambata,chiar duminica..un bucuresti care la orice ora zace,parca abia udat de lava,chair daca lava jegului comportamental curge iarna,simultan cu fulgii mari,facandu-te sa te gandesti inca o data ca acei fulgi cu sigurantza au trait c-o zi mai mult decat ar fi trebuit si ca parca ar fi fost smulsi din reviste cu caldari de iarna superioara..propun un bucuresti de toate zilele si toate orele,propun suflarea bucurestilor..propun tinuta orasului care zace,zace tolanit pe asfalt de parca tocami pe acolo si aici a trecut si ciuma si sangele si viata si lava...ca cersetorii machiati zacem..zacem tolaniti la soare

a-ti pune aceasta intrebare,dupa parerea mea,insemna a te autoinvita intr-un borcan cu marmelada din care vrei sa gasesti samburii continutului deja existent in borcan.Pentru a ma putea exprima,ma arunc in borcanul cu marmelada si incep sa ma odihnesc printre resturile de continut de parca as pleca in recunoasterea unor locuri pana acum straine.A crede in Dumnezeu inseamna(repet in viziunea mea)a te identifica,a-ti crea un model superior tie,tocami pentru a-si acapara statutul de model.A crede in El insemna a recunoaste existenta unui tipar din care ai rezultat si tu,cu aceeasi forma dar de substanta diferita pe care celulele tale tind s-o perfectioneaza pana ce aceasta se suprapune substantei LUI.Acest concept al identificarii poate fi inlocuit de un altul,respectiv cel al DEBARASARII de responsabilitate.Il numesc asa pentru ca asociez acasta debarasare cu o lasitate recunoscut omeneasca de a da vina pe unu care fara indoiala poate rezolva ceva.SI daca EL n-o face,care-mi este superior,atunci cine?...Acesta poate fi si destinul.Da-mi vina pe destin,pentru ca el isi are originea in stepele SUPERIORULUI..SI bine spunea Cioran"a te emancipa de cautarea unui destin"insemna a fi liber...