eu sunt in '69, nu stiu daca sunt exact o drecretzica, pentru ca mama oricum m-a dorit, dar rostul topicului meu era altul
nu stiu daca mai simte cineva nascut in perioada aia ca noi am pierdut crescand in lumea aia lipsita de informatii
da, daca ma iau dupa nostalgica de mama, am castigat traind intr-o lume mai sigura, in care infractionalitatea era mai mica si transformarile sociale nu atentau la sigurantza individului, dar...
simt azi ca am pierdut o gramada de oportunitati, ca am o multime de lacune din cauza mediului "steril" in care am crescut, ca am citit carti care azi nu-mi folosesc, ca meritam sa am alte shanse in viatza decat cele care au venit acum, cam tarziu...
simt ca am cam ratat viatza asta si nu stiu daca o sa mai am alta...:)
cred ca sunt intr-o pasa proasta, dar pe voi nu va oftica faptul ca v-ati nascut intr-un regim care ne-a rapit 20 de ani din viatza?
sigur, nu vreau sa ma gandesc ce as fi gandit daca as fi fost pensionara acum si regimul mi-ar fi ocupat 50 de ani din viatza..:(

tocmai asta e frumusetzea si maestria
sa scrii un text in care fiecare sa se regaseasca, in felul lui
asa se nasc best seller-urile..:))
sau s-au nascut pana s-a inventat marketing-ul si PR-ul:)

am divortzat cand am simtit ca acolo nu mai e ceea ce cautam, dar am stiut asta abia cand am gasit altceva ce credeam ca ar face parte din cautarile mele
s-a dovedit ca nu era asa, insa nu m-am mai putut intoarce
nu pentru ca el, sotul, nu m-ar fi vrut, ci pentru ca golul constientizat ramasese in mine
si stau si azi cu el, cu golul, chiar daca intre timp au mai incercat si altii sa-l umple,
fara succes
ma tot gandesc daca trebuie sa ma multumesc cu ceva care nu umple tot golul, dar e ok sau trebuie sa caut in continuare?
niciodata nu mi-a parut rau ca am luat decizia initiala, si cred ca nu-mi va parea niciodata, dar, ma gandesc, oare nu e ceva in neregula cu mine?
poate am golul prea mare;)
poate nu am taria necesara de a lua lucrurile in serios, cu greutati si neplaceri, asa cum ne vine viatza la rand pentru toti, si prefer sa fug de indata ce cred eu ca nu mai e nimic de salvat....

salut,
am descoperit din intamplare poezia asta, apoi toate textele tale
sunt chiar bune...:)
te stiam doar ziarist si "lansator" de volume de poezii..;)
nu sunt o pasionata (de poezie), dar asta cu Dumnezeu mi s-a parut potrivita, la limita dintre ateism si credintza.
am citit si cateva comentarii
e surprinzator cum fiecare reuseste sa inteleaga ce vrea in textele altuia:)
o sa te mai vizitez, sunt noua pe site si in fiecare zi mai descopar cate o minune:)

"unde ungurii isi intind rufele"... e o exprimare perfect ungureasca:))
nu stiu unde si le intind, dar nu se vad in balcon
de ce oare?