utilizator: Marghiolita

statut: utilizator inregistrat
inregistrat inainte de 20/02/2007 subiecte: 0
comentarii: 5

semnaleaza adminului
.


subiecte recente:


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu exista subiecte.

comentarii recente:


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
In cazul de fata... - de Marghiolita la: 17/07/2006 13:34:36
(la: Exista iubire intre un el de 24 de ani si o ea de 35?)
Mi se pare evident ca nu este vorba de iubire, cel putin din partea barbatului. O femeie pe care o iubesti (mai tanara cu 20 de ani sau mai in varsta cu 15, nu are nici o importanta) nu o inseli. Barbatii (ca si femeile dealtminteri) isi justifica cupiditatea prin sentimente : o (il) iubesc, de ce te deranjeaza ca are bani, casa, masina, situatie ? Si in acelasi timp au nevoie de "altceva". Eu cred ca atunci cand exista dragoste aceasta este suficienta fericirii, cel care se zice indragostit nu mai are nevoie de ceva in plus, cel putin nu de un (o) partener(a). Un om sau o femeie pe care o inseli, e clar, nu il (o) iubesti, chiar daca esti gata a te casatori cu el sau cu ea.
Un sfat pentru cea cu care tanarul isi inseala deja viitoarea sotie : sa-si caute rapid pe altcineva, individul nu merita decat dispret. Sunt convinsa ca mai exista si baieti buni, cu caracter, care nu se vand pentru o situatie, o masina...
#133669 (raspuns la: #133444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alt autor, dar acelasi gen literar - de Marghiolita la: 17/07/2006 13:34:36
(la: cum reusiti sa 'inodati' intre ele cartile?)
Cred ca am trecut toti prin faza in care, dupa ce am descoperit un autor, am inceput sa citim si alte opere ale lui. Stilul ramane acelasi, vocabularul idem, ca sa nu mai vorbim de romanele a caror actiune se intinde pe mai multe volume si in care avem de-a face cu aceleasi personaje. Poate o solutie pentru a trece mai usor de la o carte la alta este sa cititi carti apartinand aceluiasi gen literar : romane stiintifico-fantastice, politiste, istorice, fantezie (medievala sau onirica sau orice alt gen). Am dat doar cateva exemple, dumneavoastra puteti gasi altele. Pe vremuri adoram romanele fals-politiste ale lui Vlad Musatescu (seria detectivului ConanDoi). De aici a trece la "Cianura pentru un suras" nu e decat un pas.
Sincer, nu e cazul sa va faceti complexe pentru ca va vine greu sa treceti de la o carte la alta, de la un autor la altul, de la un gen literar la altul. Deja sunteti o persoana care citeste, ceea ce, credeti-ma, incepe sa devina rar!
#133664 (raspuns la: #133102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la o carte la alta - de Marghiolita la: 14/07/2006 00:41:35
(la: cum reusiti sa 'inodati' intre ele cartile?)
Interesanta interogatia dv., un subiect care incita la meditatie. In ceea ce ma priveste nu mi-am pus niciodata intrebarea asta, poate unde sunt o bulimica de lectura. Dintotdeauna am citit asa, la kilometru : cum am terminat o carte am inceput alta, desi se intampla sa am si doua-trei incepute in acelasi timp. Pentru mine lectura este ca un drog, nu pot trai fara sa citesc cateva zeci de pagini pe zi. Nu am nici o dificultate sa trec de la o carte la alta, si nici sa citesc mai multe carti in acelasi timp (o carte prea voluminoasa ca sa o trambalez dupa mine pe tren sau pe metrou o citesc acasa, in geanta - lectura pe transporturile in comun - o carte in format de buzunar, de preferinta de peste 300 pagini, o alta pe care tocmai am primit-o prin posta si care face parte dintr-o serie in curs de traducere...). Am perioade in care citesc preponderent literatura stiintifico-fantastica si pe ici pe colea romane politiste, fantezie medievala, sociologie, biografii... cam ce imi cade in mana sau sub ochi si mi se pare interesant. Cand subiectele sunt foarte diferite nu mi se pare dificil de trecut de la una la alta, ideile nu se amesteca. Cred ca ar putea fi dificil pentru cineva sa citeasca una dupa alta sau in acelasi timp carti cu subiecte foarte asemanatoare, ar putea exista riscul sa se incurce intre personaje. Fiecare avem felul nostru de a ne insusi o lectura, fiecare o "integram" intr-un mod diferit. In ceea ce ma priveste si eu imi imaginez locurile, personajele, situatiile, caut chiar sa ghicesc in ce fel va reactiona unul sau altul dintre personaje cand intriga se complica, dar nu mi se intampla sa ma incurc in ele, ca si cum fiecare s-ar aranja de la sine intr-o casuta undeva in memorie si nu ar avea conexiuni decat cu casutele personajelor care fac parte din aceeasi poveste. Am cunoscut persoane care nu puteau citi carti in care actiunea se dezvolta pe mai multe planuri : fiecare capitol trateaza actiunea vazuta de un personaj diferit, din punctul lui de vedere, un fel de simfonie literara in care linia melodica se impleteste din "sunetele" mai multor personaje iar rezultatul ramane totusi armonios. Mie imi plac, le gasesc stimulante, te obliga sa fii tot timpul atent, cu memoria in alerta.
Sper ca nu v-am ametit cu explicatiile mele care nu au drept scop decat a va ajuta sa nu va faceti complexe pentru ca aveti o mica dificultate in a "insira" cartile una dupa alta. Cred ca sunteti o persoana foarte sensibila, cu multa imaginatie, si care "traieste" foarte intens ceea ce citeste. Personajele va devin apropiate, cu unele chiar ca identificati temporar, si e normal sa va vina greu sa va despartiti de ele, de atmosfera in care au evoluat ca sa treceti imediat la alte personaje, care evolueaza intr-o perioada diferita, dupa o intriga diferita. Mi s-a intamplat si mie sa regret cand termin o carte fiindca ma atasasem prea mult de personaje. E cazul romanelor seriale (asa le-o zice?), in genul lui "Dune" al lui Frank Herbert.
Cred ca important nu este daca insiram cartile una dupa alta sau facem o pauza intre ele, important ramane faptul ca citim si, mai important, sa o facem intotdeauna cu placere si sa ne foloseasca la ceva : sa-i intelegem mai bine pe ceilalti sau cel putin sa-i acceptam asa cum sunt, pentru calitatile lor si cu defectele lor cu tot.
Divortul, un esec? - de Marghiolita la: 13/07/2006 01:20:15
(la: Divortul, un esec?)
Bineanteles, divortul este recunoasterea unui esec, dar este in acelasi timp si dovada unei rectitudini morale. Intr-o casatorie este nevoie de enorm de multa toleranta si intelegere, din partea ambilor parteneri, si de asemenea de inteligenta. O casatorie bazata pe interes material, pe un capriciu, pe o pasiune trecatoare, poate dura un timp sau o viata daca partenerii se complac in situatia asta. Este insa foarte adevarat ca nu poti cunoaste cu adevarat pe cineva pana nu ai trait sub acelasi acoperis cu el. Cand toate merg bine, bani sunt, sanatate e, studiile sau serviciul sunt interesante nu e nici o problema. Dificultatile incep odata cu problemele (financiare, de sanatate...). Daca in momentele dificile realizezi ca nu poti conta pe celalalt, ca te lasa sa te descurci singur cu problemele tale, ale voastre, intr-adevar nu e cazul sa eziti. Intr-o casatorie sunt doi, trebuie sa fiti impreuna la bine si la rau, daca celalalt dezerteaza, fie si moral, in cuplu apare o fisura pe care nimic nu o va putea astupa. Sunt oameni care isi imagineaza ca daca cedeaza de fiecare data in fata exigentelor celuilalt vor reusi sa isi salveze casnicia, vor avea liniste in casa, totul va fi bine. Din pacate, atunci cand numai unul cedeaza, dupa un timp situatia devine insuportabila, apare o frustrare ce creste din zi in zi si care pana la urma duce tot la divort.
Cred ca divortul este totusi o solutie atunci cand linistea si intelegerea dintr-un cuplu au disparut. Trebuie facut insa inteligent, fara a priva copiii (atunci cand exista) de celalalt parinte, fara a-i monta impotriva lui. Copiii trebuie sa stie ca mama si tata nu se mai intelegeau bine si au preferat sa se desparta decat sa se certe tot timpul.
Sunt persoane care raman impreuna din cauza copiilor, si divorteaza la maturitatea acestora. Nu stiu daca este o solutie, am auzit copii de divortati dintr-astia zicand ca parintii lor ar fi facut mai bine sa divorteze cu 10-15 ani inainte decat sa-i oblige sa le suporte scandalurile si tensiunea din casa atata timp.
Carmen draga, nu e cazul sa te culpabilizezi daca esti in pragul unui divort. Vina nu este numai a ta, nici numai a sotului tau, ci a amandoura. Fii tare si accepta situatia, ia hotararea care ti se pare necesara. Am incredere in tine, nu pari a fi una dintre acele flusturatice care se casatoresc sambata ca sa divorteze lunea. Iti doresc mult curaj si mult noroc in viitor.
Adevarata problema - de Marghiolita la: 13/07/2006 01:20:15
(la: Imi sacrific dragostea...)
Cred ca ceea ce iti lipseste este ceva maturitate. Nu stiu pentru ce motiv te-ai casatorit, in afara de cel financiar pe care il recunosti. Nu am impresia ca esti cu adevarat indragostita de celalalt : nu poate fi decat o pasiune trecatoare daca faptul ca nu are bani si/sau pozitie sociala te impiedica sa traiesti cu el. Morala nu te da nici ea afara din casa, dupa cate marturisesti. Nu-l cunosc pe sotul tau, dar presupun ca un om care ti-a dat numele lui merita cel putin respectul tau. Nu-l poti iubi, pentru ca nu l-ai iubit niciodata, si oricum iubirea nu este un sentiment care depinde de vointa cuiva. Nu-ti poti impune sa iubesti pe cineva, iti poti insa impune sa fii corecta fata de el. Inteleg ca are mult mai putin farmec un om pe care il vezi in fiecare zi, venind obosit de la servici (daca are multi bani, inseamna ca si lucreaza mult), decat unul care nu are alta grija decat sa se joace de-a Fetii Frumosi pe langa femeile maritate. Un pic de cinste, nu ti-ar strica. Dar unde sa o gasesti, daca in tine nu o ai, nu ai stiut sa o cultivi, nu ai fost educata sa o apreciezi, pentru ca numai banii conteaza, o casa, o situatie, o viata de parazit (daca ai munci pe jumatate din cat munceste sotul tau, nu ai mai avea timp sa visezi la cai verzi pe pereti). Nu de un psihanalist ai nevoie, ci de o ocupatie. Tu nu vezi ca iti creezi singura false probleme? Esti casatorita. Fa-i omului aluia un copil, ocupa-te de el, cauta-ti de lucru, nu mai sta cu ochii zgaiti la telenovele, pune mana si invata, continua-ti studiile, sau completeaza-le, si ai sa vezi ce fericita esti seara cand te culci un pic mai putin idioata decat atunci cand te-ai sculat.
E interesant de analizat faptul ca "ai fugi cu el" (cu amantul) daca ar deveni bogat peste noapte. Ti-a trecut prin minte ca ai putea avea o discutie cu sotul tau, sa-i marturisesti ca nu-l iubesti, ca te-ai casatorit cu el numai pentru ca are bani, si corect si cinstit este sa va despartiti ? Dar pe tine o viata cinstita nu te intereseaza, nu poti trai decat in mocirla morala pe care singura ti-ai creat-o si in care te simti bine. Reusesti sa te privesti in oglinda fara sa-ti vina sa vomiti? Esti tare!
Si ca o concluzie, cat timp crezi ca o sa dureze iubirea ta pentru celalalt? Un an, doi? In momentul in care va avea si el o situatie materiala "corespunzatoare" ce te face sa crezi ca nu te va arunca ca pe o otreapa si-si va alege o frumusete de 18 ani care si ea viseaza numai bani si situatie, si concedii la mare ?
Nu-ti urez sa ai noroc, se pare ca il ai deja dar nu stii sa-l apreciezi !

afiseaza toate comentariile...


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...