Ciudat ca dau acum de subiectul acesta, cand am un fel de plumb in piept si ceata in minte. Dupa un an minunat dar greu in Munchen a venit vremea sa ma intorc in Clujul meu prafuit. Ma incearca diferite sentimente: de frica, groaza chiar, de fericire, de melancolie... Termin in curand o facultate cu care aici as avea mai multe sanse insa mai modeste, pe cand acasa, as putea sa fac o cariera imensa. Ma intreb doar cate trepte ale scarii mele de valori trebuie sa sacrific pentru asta. Inca nu e destul de subreda...

Am fost acasa in anul acesta de doua ori. Imi fusese dor de fiecare data si nu m-am intors decat la ceea ce cunosteam eu. Iubesc tara aceea enorm, insa nu ma dezic nici de sentimentele placute pe care mi le-a trezit Munchenul. Nu imi place sa generalizez, unul dintre cuvintele mele preferate fiind "depinde" si tot asa imi doresc sa ii atac pe cei care judeca din auzite sau vazute in singuratate despre poporul german sau despre viata de aici. Spun "singuratate" fiindca a fost probabil singurul lucru care in primele luni mi-a tinut ochii si inima inchise. In momentul in care au inceput sa vina primii prieteni, atunci cand s-a format gasca, am uitat de frust. Oricum, acestea sunt lucruri subiective.

Ceea ce ma intristeaza e faptul ca nu Romania s-a schimbat, ci eu. Nu vreau sa par snoaba, dupa randurile anterioare mi-e teama ca nici nu as putea, avand in vedere ca am declarat ca imi iubesc tara. Asadar, nu vreau sa par snoaba, insa intr-adevar diferenta dintre cele doua tari e imensa si aici m-am simtit oarecum rasfatata, desi a fost probabil cel mai greu si saracios an din viata mea. Paradox peste paradox, stiu.

In incheiere ma rezum doar la a spune pe de-o parte fericita, pe de alta parte melancolica si chiar trista, ca eu mi-am pierdut notiunea de "acasa" - asta in sensul mai peiorativ. In sensul bun, am devenit o cosmopolitana.

Teribil de greu de spus. Sunt plecata de 8 luni si am inceput sa imi gasesc locul aici, sa am sentimentul acela de "acasa". Cand am fost ultima data in Romania, mi s-a parut ca m-am indepartat foarte mult de modul acela de viata, nu mai trezeste nimic in mine, la fel cum nu mai trezesc nici macar locurile natale de care eram atat de atasata incat la un moment dat am vrut sa renunt la tot - desi asta nu imi sta in fire. Probabil ca dupa aceste luni as alege Munchenul in locul Clujului. Cu atatia bani as putea sa fac mult mai multe lucruri aici decat acasa, desi in Romania as putea sa castig mai mult o data ce am investit suma intr-o afacere. Un amic imi povestea chiar acum cateva zile ca si-a inceput cariera de arhitect in Romania cu un prieten. El a plecat, prietenul a ramas si castiga de 3 ori mai mult decat amicul meu aici in Munchen.

Dupa mult timp singura si ceva timp intr-o societate de romani de aici mi-am dat seama ca totul depinde de a fi sau a nu fi singur. Nu conteaza unde esti, daca te simti acasa.

trebuie sa recunosc ca nu am ascultat jazz romanesc niciodata, desi sunt o fana infocata a genului. daca stie cineva un site de pe care sa se poata downloada asa ceva, sa dea de veste.

din cate am observat, jazzul incepe sa fie muzca de duzina, mai ales de cand cu norah jones. incepe sa fie in voga. nu m-ar deranja daca n-as sti ca e asa mai mult pentru faptul ca e la moda decat pentru ceea ce daruieste. nu generalizez, stiu ca exista oameni care stiu ce inseamna muzica. dar dar dar...

pentru iubitorii de gen si persoana: diana krall si-a lansat noul album!

pai da, Jay. suntem cam curve/curvi, ne prostituam moral, etic si intelectual, sau cum spune eufemismul - facem compromisuri. teribil. dar, imagineaza-ti o lume in care nu face nimeni asa ceva. cum ar fi?:)

M-ai bagat in priza.:)

La noapte - daca voi fi destul de inspirata - voi mai face o incercare. Deocamdata nu ma pot mandri decat cu niste versuri.