din jurnalul de călătorie/ / flash/ a dat cerul în blide şi a vărsat tot laptele norilor peste satul adormit, genele ude îmi sunt grele, eram aici când s-a revărsat cerul. si nu văd nimic, nimic, albul cerului e ca albul ochiului. am pierdut orice reper, nici măcar nu mai pot intui conturul munţilor, deşi ştiu, cât de bine ştiu, că sunt tot aici, în acelaşi loc! o ştiu după atracţia nestăpânită de a urca! si casa cu obloanele albe şi palmierul verde, neclintit, sunt t  ...continuare .
comenteaza!

era o noapte furtunoasă de noiembrie, ploua mult, ploua tare, ploua cu vânt. o perdea de apă coborâse între cer si pământ, ploua cu tunete şi fulgere repetate. ploua rece. stropii mari şi grei loveau acoperişul cu putere, părea un joc nebun de iele./ ploua dezmăţat./ fereastra închisă s-a deschis, singură, lovindu-se brusc de perete, perdeaua s-a învolburat, albă şi transparentă, focul din şemineu a tresărit, luptându-se zăpăcit cu vântul, căutându-şi echilibrul, salv  ...continuare .
comenteaza!

mi-am dezmorţit picioarele, mi-am frecat uşor braţele, şi dintr-o scurtă privire mi-am dat seama de câtă dreptate avea puriu: mânecile îmi erau prea lungi, pantalonii prea largi, arătam ca un pui de bogdaproste, ca o mică haimana cu golfo alături, tot haimana... m-am îndreptat tăcută spre uşă, trecându-i în revistă pe toţi, din priviri, fără sa-i salut, un bun rămas mut, cu un zâmbet în colţul gurii şi-atât... / lituanii spueau ceva, columbienii, altceva, iar puriu sp  ...continuare .
2 comentarii