clipe cenuşii se preling / lăsând urme pe faţa nevăzută/ în scurgerea timpului... strig/ cu o tăcere zgomotoasă şi mută./ mă simt încojurat de absurd/ şi lumina ochiului orb mă doare,/ fredonez un cântec prea surd/ trăind... în narcisa ce moare./ e un coşmar în plină veghere;/ când somnul real ne cuprinde/ trăim masochist amintiri de durere,/ zâmbind prin memorii frânturi de cuvinte./ ideile mor nenăscute în gânduri,/ neexprimarea lor e sfântă menire;/ senzaţi  ...continuare .
comenteaza!

momente tandre şi clipe dureroase/ îşi scutură copacul anonim,/ îşi scutură speranţa/ în lacrimă de rouă;/ râzând cu frigu-n oase/ şi dragostea-n venin./ mă sparg în mii de schije/ şi-n mii de flăcări ard.../ petale parfumate în lacrimi de gheişe/ mi-acoperă din răni, din minte şi din iad./ mă sparg absurd, în urma clipei tale/ şi sângerez, albind raţional,/ ca umbra mea, străpunsă ... de raza ta de soare/ ... mă sting lăsând o urmă de cântec funerar./ /  ...continuare .
1 comentariu

nimic nu se pierde, nimic nu se caştiga, totul se transforma. acesta este o lege implacabila a sistemelor inchise, de multe ori inchise in sine. suntem oare conştienţi ca omenirea nu devine in timp nici mai fericitã nici mai nefericitã, nu se imbogaţeste dar nici nu saraceşte, nu traieşte nici mai sanatos nici mai nesanatos? tot ce se schimba este numarul oamenilor care se bucura şi a celor ce sunt trişti, a celor ce au ce mânca si celor ce nu au. ni s-a dat la început o cantitate ime  ...continuare .
1 comentariu