Poate sunt prea tanar ca sa imi dau seama ce carti mi-au marcat deja existenta dar fie:
Schimbarea la fata a Romaniei - Cioran
Aforisme asupra intelepciunii in viata - Schopenhauer
Scrisoarea I - Eminescu (desi stiu ca nu este carte dar oricum)
Asa grait-a Zarathustra - Nitezsche

Aceasta ultima carte a fost cred cea mai ravasitoare. Sunt terifiat de ea, nici macar nu am apucat sa o termin, am citit doar o jumatate. Nici nu cred ca o voi termina, imi este frica, zau imi este frica de ea. O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".
Acum sta indesata intr-un cotlon al bibliotecii, cat imi doresc acele sentimente pe care le aveam la 17 ani ca sa o termin. In starea de "rece" in care ma aflu nu pot sa o ating, nu vreau sa o profanez, este ca si cum as masturba gandurile autorului in loc sa i le imbratzisez cu un purificataor amor spiritual. Suna dur, dar asta este Zoroastru sau poate Ahura Mazda.

"Care sunt motivele pentru care ai aruncat piatra in balta...Chiar nu e nimic de facut prin Baicoi? Sau chiar ai impresia ca citindu-i pe Cioran si Nietzsche ai pus vulturul pe blazon? Chiar te consideri atit de superior ca te-ai decis sa-ti completezi personalitatea subscriind la stie-ul asta."

Sincer sa fiu, am ceva simtaminte de superioritate dar nici nu se pune problema de a mi le afisa in discutii de genul acesta, pentru ca aici sunt si eu unu' oarecare, nivelat bine in asfaltul societatii. Inteleg ca nu iti place ce spun, consideri ca arunc numai enormitati si ca am scris tot ce am scris numai din plictiseala sau din propria-mi prostie, fie, dar asta nu inseamna ca trebuie sa imi negi dreptul la exprimare, sa ma privezi de dreptul de a cuvanta, cenzura s-a terminat candva prin '89.

"POATE generatia ta si cele ce vor urma vor reusi sa schimbe ceva dar pentru asta e nevoie de mult mai mult decit sa-ti pui opiniile pe un site."

Cred ca acum am inteles de ce te-am scos din letargia aceea despre care vorbeai tu in primul mesaj pe care mi l-ai adresat. Tu chiar faci parte din masa de sceptici, pe care o tot critic. Ce anume ai vrea sa fac deocamdata decat sa "pun opinii pe site-uri"? Eu pot sa discut, ceva practic, recunosc nu stiu sa fac, nu pot sa invat militarie, sa imi fac o armata si sa cuceresc lumea asemenea lui Alexandru cel Mare. Nu cred sa ajung vreodata demagog (asa cum probabil ma crezi acum) , sper sa nu calc o astfel de "cariera", insa tot ce pot sa fac acum este sa "ma scolesc" (desi nu stiu cat de bine o pot face si pe asta).

"vrei sa schimbi ceva in jurul tau si nu stii de unde sa incepi, pentru ca esti prea obosit dupa o zi de munca, pentru ca esti prea obosit dupa o zi de rugaciuni pentru o viata mai buna, pentru ca esti terminat inca de la inceput"

Totusi, cum te simti dupa o viata de lamentatii, dupa o eternitate de promiscuitate? Poate am o obsesie cu acest popor pe care il consider un vrednic model pt. toti: cum arata Germania dupa cele doua razboaie mondiale? Jalnic, in schimb asta nu i-a oprit pe acei oameni sa isi readuca propria lume pe fagasul celor "bune si frumoase". (si acum imi staruie in minte o scena pe care am vazut-o pe la 12-13 ani intr-un documentar: un foarte lung sir de germani eliberau prin '46 un oras de maldare de daramaturi si deznadejdea nici nu li se intrevedea pe fata ). Am retinut tot printre discutiile de pe site-ul acesta o butada sa-i zic, "nu ai cum sa ajuti niste oameni care se simt deja invinsi", cata dreptate. Daca viata este asa de mizera atunci ce ar impiedica sinuciderea, caci imbecila speranta nu cred.
Apropo, dumnezei au existat multi in gandurile oamenilor si nici unul nu a dat nici unui muritor nimic.

"nu este intentzia mea sa te jignesc" - ma tem ca asta ai cam facut in jumatate din ce ai spus. Numai bine

anuqnah sau oricine ai fi tu nu vad de ce sa nu fie si cineva de acord cu mine, e libertatea alegerii nu? Cat despre primul tau mesaj as vrea sa iti dau un citat din Nietzsche de care tocmai azi am dat (sa nu imi spuneti acum ca ma laud cu ce citesc) : "Excesiva importanta acordata valorilor morale sau fictiunilor de ordin social sau SUFERINTEI IN GENERAL: fiecare exagerare de acest fel a unui punct de vedere mai ingust este in sine un semn de imbolnavire; preponderenta lui nu asupra lui da. Nu sunt toate acestea fenomene de decadenta si imbolnavire?". Nu spun ca tot ceea ce este rau si urat in Romania apartine domeniului fictiunii, departe de mine acest gand, dar acceptarea instaurarii raului etern de catre romani, nu imi creeaza tocmai o armonie sufleteasca.

Daca vrei sa sti de ce am decis sa scriu toate astea uita-te la mesajul cu numarul 12957 din aceeasi conferinta.

Probabil ca aveti dreptate, am spus ca am 18 ani doar de dragul de "a ma da in stamba", dar altfel nu stiu daca as fi reusit sa atrag atentia, sa creez o controversa prin care sa va stimulez sa IMI vorbiti. M-am saturat de mediul meu in care se vorbesc numai futilitati.
In schimb am spus ca sunt baiat de bani gata dintr-un motiv diferit, acela de a elimina stereotipul baiatului de bani gata, pentru a dovedi ca si acestia sunt in stare sa faca ceva, nu doar sa cheltuie banii tatei. Apropo, majoritatea revolutionarilor de la '48 erau fii de boieri. Nu comentati tampenii pe seama acestei penultime propozitii.

Iti inteleg indignarea, vad ca nu esti de acord cu Daniel Racovitan, dar asta nu inseamna sa il asasinezi verbal si degeaba pe deasupra; o sa iti spun si de ce.

In primul rand, ce e rau in a diseca un pic istoria in special pe cont propriu, departe de orice manipulari ale oricarui regim politic (nu zic ca Daniel Racovitan ar fi facut asta, habar nu am)? Cum altfel vrei tu sa se ajunga la un adevar istoric? Sau cumva crezi ca acel lucru pe care il sti tu despre istoria romanlior e adevarul absolut? Ai putea tu la randul tau sa afirm cu ferma convingere ca nu ai fost o victima unei manipulari?

In al doilea rand nihilismul sa stii ca e constructiv, nationalismul romantic pe care il tot afisezi tu cu ceva patetism (din pacate), NU mai este. El a fost odata demult ceva bun prin secolul XIX cu ceva reminescente pe la inceputul secolului XX, el a creat natiuni, Romania este deja o natiune. Revenind la negare, nu vad nici un "pacat" in a nega ceva ce nici macar nu se stie prea sigur, doar de dragul de a avea o istorie glorioasa. In plus din moment ce anihilezi un trecut, o faci cu un scop, aflarea adevarului, sau trebuie sa luam butada "Crede si nu cerceta" de buna? A te indoi e chiar o calitate, prin indoiala Cunoastem.

Un ultim punct, in cazul am inteles eu gresit ce ai vrut sa spui sau pur si simplu nu esti de acord cu spusele mele nu ma asasina si pe mine!

Autonomie regionala ar insemna in primul rand o descentralizare a sistemului administrativ de pe urma caruia Romania nu prea a tras foloase. Nu mai suntem pe vremea comunismului cand ordinul venea de sus, iar prefectul trebuia sa faca totul intocmai. Ceva mai multa libertate "corifeilor" judeteni cred ca ar fi benefic pentru cetatean.

Din pacate o Romanie federala pentru romanul rand insemna frica pierderii Transilvaniei, o eventuala alipire la Ungaria; astea sunt basme asa ceva nu se va mai intampla niciodata. Si daca s-ar acorda acea autonomie celor trei judete din centrul!!! Romaniei ce ar fi? Nu s-ar intampla absolut nimic, nu ar dezavantaja nici un roman. Este vorba de o autonomie nu de independenta.

Oricum un asemenea subiect cred ca necesita cunostinte in materie de economie si asta incepe sa fie o dezbatere din ce in ce mai aprinsa in randul academicienilor romani. Deja tema asta a iscat ceva controverse in randul intelighentiei romane.