Ar fi imposibil sa raman singur pe pamant. Ar insemna sa fi venit acel sfarsit al lumii, de care se tot vorbeste, si atunci m-as intreba de ce as fi tocmai eu norocosul.Un raspuns la ceva imposibil cred ca nu exista, sau eu inca nu l-am gasit.

Nu vreau sa cred ca romanii sunt prosti. Intr-un fel sau altul viata grea pe care au dus-o sau pe care o duc ii face sa actioneze intr-o maniera ce adesea poate sa-i incadreze in categoria prostilor. E foarte adevarat ca prostul care nu-i fudul zice ca nu-i prost destul, unii care, dupa cat sunt de prosti, mai si semnalizeaza. Dar poporul roman in ansamblu nu este un popor de prosti.Asta e parerea mea.

Din pacate nimeni si nimic nu poate dovedi concret daca exista viata dupa moarte. Tot ce se spune sunt doar simple supozitii, de multe ori nefondate sau influentate intr-un fel sau altul de anumite religii.Daca doriti sa vi-o imginati, lasati-va gandurile sa vagabondeze si construiti-o exact cum va place. Oricum nimeni nu va poate contrazice dar nici sustine punctul de vedere.Este parearea mea.Sper sa aflu si altele.

E posibil ca omul sa creada in Dumnezeu din cauza fricii instinctive de ceva necunoscut, inca insuficient elucidat si uneori foarte controversat. Omul crede in Dumnezeu poate si din cauza traditiei familiei in care se naste si creste.Cred ca sunt putini oameni care nu cred in Dumnezeu desi afirma sus si tare ca sunt atei.

Din pacate omul zilelor noastre moare incet, incet. Nu este doar moartea fizica, de multe ori cauzata de boli de boli incurabile cat moartea sufletului rezultata de indiferenta. Da, alergam sa indeplinim diferite obiective banale dar uneori necesare si viata cu adevaratele ei intrebari fara raspuns ne prinde din urma transformandu-ne in umbre sau poate chiar marionete sau masini automate.