Dragă Intruder, mi-a plăcut tare mult poezia ta.Mă regăsesc în versurile ei, şi interesantă alegerea ta de a scrie o poezie ce reflectă ipostaza de emiţător-receptor prin intermediul internetului...Unii ar spune că ceea ce ai scris tu este ceva banal , cum să scrii o poezie despre simţirile şi situaţiile trăite pe mess?!Ei bine, tocmai acest lucru relevă că banalităţile şi micile 'momente' insignifiante se transformă în nişte poezii minunate! Eşti modern, şi asta dă o strălucire poeziei tale"Îmi place foarte mult!Bravo!Şi te rog să treci şi pe la scrierile mele, atunci când le voi publica.Curând!:D

Cu siguranţă, este o perioadă grea, dar frumoasă, ne descoperim pe noi înşine, şi ne maturizăm în felul propriu şi personal.Fiecare adolescent, rebel sau timid, cu o personalitate impunătoare sau 'moale', cu te miri ce idealuri şi ambiţii, fiecare se consideră mai bun sau mai puţin bun.Să nu uităm de asemenea, căderile în butoiul cu melancolie, stările depresive în care toată lumea este împotriva ta, în care crezi că nu eşti şi nu vei fi niciodată destul de bun ca să te afli deasupra ei, s-o domini.Adică stările deosebit de pesimiste.Există, desigur, şi opusul acestui pesimism: stările deosebit de optimiste, în care eşti cel mai frumos, nimeni nu te poate întrece şi poţi face din imposibil posibil.Nici una dintre aceste stări nu este sănătoasă.Trebuie să existe un echilibru psihic, cred eu, căci cu pesimismul nu facem decât să cădem în prăpastie, iar cu optimismul excesiv să dorim să atingem vârful perfecţiunii..iar de aici nu este decât un singur pas spre prăpastie, căci ne izbim de zidul rece al realităţii..şi unii nu supravieţuiesc.De-aia spun că trebuie să ne autocontrolăm şi să privim adolescenţa ca pe ceva firesc, fără să dramatizăm lucrurile.
Nu este nimic mai frumos ca atunci când vii de la liceu, cu pletele-n vânt şi cu blugi rupţi în genunchi, fredonând încet 'Come as you are' a celebrei Nirvana, îţi arunci ghiozdanul cât colo şi deschizi mess-ul..Îţi aduci aminte de scenele făcute de ai tăi pt că ai trecut de ora de întoarcere acasă când ai fost la un party, ştii că eşti la cuţite cu ei, şi brusc îţi aminteşti că mâine ai lucrare la nu ştiu ce materie nesuferită.Apoi, mai există şi prietenul, care e nemulţumit de fitzele tale, de parcă el n-ar fi adolescent, ca şi tine!Te apuci şi deschizi 'Pivniţele Vaticanului' de Andre Gide, la pagina cu colţul îndoit, şi citeşti.uiţi de toate, te eliberezi..Sunt toate trecătoare, dar nu eşti decât o adolescentă, şi ceri înţelegere, chiar cu preţul libertăţii tale.Dar şi EI, adulţii, cer înţelegerea ta.De aceea, tre' să existe un echilibru pt ca lucrurile să n-o ia razna.Te revolţi, vrei să fii liber, să le demonstrezi tuturor că nimeni nu-i mai bun.Dar înainte de asta, gândeşte-te o clipă că trebuie să profiţi de fiecare clipă a adolescenţei, cât mai frumos posibil, ca să-ţi aduci aminte peste anii ce-or să ningă peste tine de aceste frumoase momente.Pentru că adolescenţa nu ţi-o mai dă nimeni înapoi, tot ce o să obţii sunt fragmente, mai mici sau mai mari, care îţi vor aduce bucurie în suflet, vei deveni spectator la filmul adolescenţei tale.Frânturile care vor fi reminiscenţele adolescenţei, trebuie să fie cât mai colorate.Am 17 ani şi mi-e greu să cred că mă voi despărţi, nu peste mult timp de partea cea mai interesantă premergătoare vieţii de adult..adolescenţa.

Adevarul e ca fiecare citeshte ce vrea si ce-i place;daca invata ceva
sau nu din ce citeshte,problema lui/ei.Intalnesc tot mai rar persoane
care citesc,ma refer la alti adolescenti de varsta mea,care sunt
preocupati de alte activitati...Traim un secol in care predomina tehnologia,cartile nu prea mai au rol primordial,cum era pe vremea
parintilor nostri;acum,unii citesc din obligatie,paraleli total cu
subiectul operelor prezente in programele scolare,altii habar n-au
cine e Eminescu.E tragic.A citi inseamna a sti,a-ti deschide mintea
si sufletul catre ceva inalt,caci cultura inalta spiritul.Poate gresesc.Poate nu.Am fost impresionata de Dostoievski,"Crima si
pedeapsa","cel mai iubit dintre pamanteni"si "Delirul",de M.Preda,"Cimate" de Andre Maurois si nu in ultimul rand "Casa Buddenbrook" de Thomas Mann.Desigur,acestea sunt doar cateva dintre cartile pe care le-am savurat,sunt si altele pe lista,insa acestea sunt cele mai importante.Recomand tinerilor sa citeasca ca
mai mult...si sa priceapa ceva din ceea ce citesc! ;))