eu nu mă ard niciodată. o fi pânzele de păianjeni de vină? o fi numele tău? o fi…o fi ceva. zâmbetele mele întârziate se regăsesc în anii ilustraţi de minotauri arctici. am şi uitat cum se aberează graţios. aceasta nu e lumea mea. e lumea noastră. nu-mi place. schimb-o. mai jos de atât nu se poate. lucrez la miezul nopţii pentru un centimetru cub de aur şi-l pierd şi pe acesta când mă întreabă iubitul meu cine sunt. aş bea doar bulele de la apa minerală. m  ...continuare .
comenteaza!

era la vreo 2 metri în faţa mea. tot ceea ce visasem era la un efort şi-un zâmbet distanţă de mine. mi se încâlceau mâinile în exerciţiile de respiraţie, pentru că, vezi tu, mi-era atât de teamă să nu te mai zărească şi altcineva…să nu fii tot ceea ce îşi dorise şi altcineva. Învăţasem toată viaţa să aştept, iar acum că trebuia să ies din rutină mă temeam că îmi va plăcea prea mult şi voi fi mai îndărătnică în ceea ce priveşte întoarcerea acasă. ev  ...continuare .
3 comentarii

m-am întrebat mereu dacă viziunea sinelui ţine de experienţa celui de lângă mine. pe urmă, am întors capul în stânga şi în dreapta, ca un cetăţean model ce sunt, dar surpriză! n-am zărit pe nimeni. poate că mă găsesc într-un soi de nebuloasă conservatoare sau poate ar trebui să consult un doctor despre stările cu care sunt nevoită să mă confrunt în ultima perioadă. Încerc de destul de mult timp să îmi calc graniţele în picioare, să le strivesc aşa cum un pi  ...continuare .
1 comentariu