vuietul zorilor canta agale,/ rastignit pe pamant sta mormantul./ un suras urgisit intre mine si el/ se asterne si-mi acopera gandul./ glasul cocosului intra navale/ printre cruci se invarte si pleaca./ noaptea-nghitit amintirile care/ toate-n pamant se ineaca./ cu tine pictam cerul in luna si soare,/ dar pensula-ti zace pierduta,/ pierduta in lacrimi ce-mi curg pe obraz/ si moarte, in pamant se cufunda./ vuietul zorilor canta agale,/ la cer se inalta doar sfantul./ in urma lor ramanem pier  ...continuare .
comenteaza!

se sting luminile, rand pe rand, asa cum se pierd frunzele calatoare in nestatornicia vantului de toamna. se sting, triste, luminile orasului inecat in trezia zorilor care se instaleaza, fara grija, pe strazile orasului pe jumatate adormit. se duc luminile asa cum se imprastie pe cer amurgul, intr-un asfintit murdar ca o pata de sange, mancat, in cele din urma, de foamea nocturna. se pierd luminile in mine lasandu-ma pe zi ce trece tot mai orb la agonia de culori din jurul meu si, pierdut, ma reg  ...continuare .
3 comentarii

totul se preface/ in acest crud de toamna unde,/ pana si copacii sangereaza/ picatura cu picatura,/ frunza cu frunza,/ schimbare cu uitare,/ timp, netimp/ fumati de toata scoarta/ in acest crud de toamna./ si oasele-mi sunt lesne,/ prinse intr-un mormant de corp,/ de necorp,/ de suflet,/ de vis/ aruncat acolo, in pamantul/ prea crud/ de nemurirea atator muritori./ si jocul se incurca/ in secerisul zorilor verzi,/ galbeni,/ negri,/ si visul se incurca si nevisul/ si dintii din gura,/ in acest cr  ...continuare .
comenteaza!