dacă te tzuk, îți trece?? :))

eu nu te luam la mișto.
glumeam, credeam că, luând în considerație lunga noastră prietenie virtuală, îmi pot permite asta.

în fine... se pare că unul dintre noi (sau amândoi?) a avut o zi nu tocmai... inspirată.

așadar, uite și bancul de care vorbeam

Venise primăvara. Furnicuța, harnică, punea răsaduri în grădină când, deodată, aude un țârâit. Ridică fruntea și-l vede pe Greieraș. Tuns, frezat, cu o bicicletă împrumutată, pune frână și se-oprește la poartă.
-Bună dimineața, Furnică!
-Bună dimineața, Greierașule. Da” unde te duci, așa frumos îmbrăcat și aranjat?
-Eeii… știi… am… am scris și eu o carte…
-O carte? Ce carte?
-O… o carte de poezii și… am auzit că la oraș s-a înființat un… cenaclu literar… mă duc și eu să văd ce și cum… dar mai înainte mi-am zis că arunci și dumneata o privire, să-mi spui… dacă-ți plac poeziile mele, dacă…
Furnica se șterge pe fruntea transpirată, oftează și își face cruce;
-Păi bine, măi ciufulitule, de poezie îți arde ție?? N-ai casă, n-ai grădină, n-ai treabă? Rușine să-ți fie!
Greierașul, spășit, se urcă pe bicicleta lui de-mprumut și… pe-aici ți-e drumul!

Vine vara.
O căldură de-ți fierbeau creierii… Furnica, în maiou și pantaloni scurți, era la prășit. Se gândea la ale ei când, deodată, aude un zgomot puternic și vede cum o motocicletă nou nouță se oprește în fața ei. Călare pe ea, cin” să fie?? Greieraaașul!
-Bună ziua, Furnică! Merge treaba, merge?
-Eh, fac și eu ce pot… da” tu…? Ți-ai luat motocicletă, văd!... nu te știam așa înstărit… sau și asta e de împrumut?
-Nuuu… ! Cartea mea a fost apreciată… drept premiu, mi-au dat motocicleta asta. nu-i ea cine știe ce, dar… mai zice greierele, dispărând într-un strat gros de praf.
Furnica își îndreaptă spatele și rămâne o vreme așa… privind în gol…

Vine toamna.
Furnica, istovită, la strânsul recoltei. N-a fost un an prea bun și e necăjită. Se oprește să bea o gură de apă și…hop! un Mercedes ultima generație se oprește, silențios, în dreptul ei. Se uită și se freacă la ochi… domnul acesta elegant, care coboară din mașină surâzând, cu trabucul în mână, nu cumva e… greierele??
-Mmm… Bon jour, madame! Comment ca va?
-Bon… Bună ziua… da” mata cine ești? Semeni cu greierele…
-He he! Chiar el, madame, în persoană! Am fost invitat să particip la un simpozion… despre poezie, firește… va avea loc la Paris, într-acolo mă duc… mi se va decerna și-un premiu important…
Furnica rămâne câteva clipe pe gânduri, mai bea o gură din apa încălzită și zice, apăsat;
-Știi ceva, greier? Am o rugăminte la tine. Dacă o să-l întâlnești pe-acolo pe La Fontaine… spune-i că-l bag în mă-sa!

eu mă gândeam la o altă fabulă faculoasă.
la „greierele și furnica”, a lui La Fontaine.
uite

„Petrecuse cu chitara
toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi
când viforniţa porni,
Greierele se trezi
fără muscă , fără râmă,
fără umbră de fărâmă.
Ce să facă?…Hai să ceară
la Furnică, pân’ la vară,
niscai boabe de secară.
-“Pe cuvânt de lighioană,
voi plăti cinstit cucoană,
cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnică,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnică
şi-i răspunde cam răstit:
-Astă-vară ce-ai păţit?
-Dacă nu e cu bănat.
zi şi noapte am cântat
pentru mine, pentru toţi…
-„Joacă astăzi dacă poţi!”

mă-ntreb...
mă întreb cine pisicii... scuze! ce pisicuță infamă V-o fi spus Domniei Voastre că eu sunt un fel de... greieie trândav, nedemn de a se apropia (măcar în gând, darămite pe situri!...) de o FURNIC(cuț)Ă ca Domnia Voastră?
Vă rog, Vă implor, Vă conjur, spuneți-mi cine este... să-i „recit” și eu un banc.
da, da, un banc cu greierele și FURNICA, desigur...