nu ştiu ce anume mă îndeamnă a căuta în adâncul meu cuvinte şi rosturi fremătânde, demult altfel uitate de mine şi de lume, pe care să le zgârii pe hârtie – un fel de a zice, că doar ecranul monitorului numai hârtie nu vrea să fie. ocupaţie care, în chiar frântura de clipită în care încep să o am, îmi dă senzaţia de inutilitate, ca mai toate lucrurile pe care le fac în ultima vreme ... de ce să nu fiu sincer până la capăt şi să nu recunosc că, niciodată nu  ...continuare .
2 comentarii

nu există univers carceral mai ermetic şi mai dantesc decât cel al vinovăţiei.”/ / mă uit printre zăbrelele unei ferestre străine căutând o stea cunoscută, oricât de mică şi palidă ar fi ea să fie, pe un cer la fel de străin precum norii ce-l bântuie, precum fereastra prin care îl privesc zi de zi, clipă de clipă. de atâta privit lucrurile au căpătat un iz familiar. Îmi rămân străine şi pe mai departe, dar ceva mă leagă de ele. ceva, dincolo de pr  ...continuare .
5 comentarii