cand nu eram in tara regretam o multime de lucruri. romania vazuta de departe se incarca de un soi de aura si tot ce am lasat in urma capata alte dimensiuni, alte valori, alte valente. / cel mai mult regretam ca nu mi-am luat in valiza un exemplar din "nostalgia", lui cartarescu. daca as mai pleca acum, cel mai greu mi-ar fi sa ma despart de jurnalul lui mihail sebastian. / voua, celor ce sunteti departe, de ce carte veche va este dor? / exista un portal cultural despre care ati auzit cu sigurant
...continuare .
10 comentarii
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In primul rand multumesc frumos Dinu ca ai postat povestea iar voua, cititorilor lui Dinu, ca ati citit totusi textul. Eu stiu ca nu-i putem salva pe toti si ca sunt multi care intind mana si cer. Dar pe Mihaita eu l-am vazut cu ochii mei si aproape l-am tinut in brate. Mi-a tras o mangaiere pe obraz, asa, cum se pricep copiii si d-aia zic... din clipa aia mi-am dorit sa-l vad roz nu galben pana in albul ochilor cum era.
Printr-o minune de-a lui Dumnezeu, Mihai inca traieste desi analizele lui sunt tare ingrijoratoare. Prin alta minune, parintii lui au reusit sa stranga 85.000 de euro pentru operatia cu pricina si acum se straduiesc sa-l programeze la clinica din Bruxelles. A existat un Teledon, s-au implicat si vreo doua ministere si vreo trei posturi TV si unul de radio, vreo cinci ziare si o multime uriasa de oameni, pur si simplu.
Dar batalia lor nu se termina aici, la cifrele 85.000. Trebuie sa stea in Belgia 4 luni. Au fost avertizati ca si costurile post-operatorii vor fi mari. Banuiesc ca vor fi obligati sa emigreze si sa-si gaseasca joburi platite ca in strainatate, nu pot astepta minuni civice in fiecare zi din viata lui Mihai.
Conturile lor sunt inca deschise chiar daca teledonul s-a inchis. Si daca n-ati facut nici un gest financiar ci doar l-ati pomenit pe copilul asta intr-un gand adresat mai sus, e suficient.
Va multumesc in numele lui si va doresc sa nu ajungeti niciodata in situatia asta. Sa fim sanatosi!