Of, of!
Ai mare, mare grija, daca asa usor baga cineva "dracii in tine"!
Nu stiu de ce am senzatia ca te regasesti in textul scris de mine, ca si cum in cei 101 ani ai tai ai trait ceva asemanator???
Si daca ma fac de ras e problema mea!
Prefer asa decat sa pozez in puternica si matura care habar n-are ce-s alea sentimente.
Asa ca te las pe tine sa faci asta si poate inveti sa lucrezi si la autocontrol, altminteri, stii ce se spune despre cei aparent puternici precum casuta unei broaste testoase?
Ca de fapt esenta lor sta ascunsa in cutiuta dura!
Ai sa vezi, cum am vazut si eu (in caz ca nu ai observat pana acum), ca timpul trece la fel pt toti, ideea este sa invatam ca lupta de a ascunde realitati nu duce in locul anticipat.

Care dintre noi face pe inteligenta?
Eu sau tu, atotstiutoareo?!

Draga, nu l-am facut pe EL "un porc care a facut ce a vrut" din EA, o printesa!
Dimpotriva! Dar nu ai inteles nimic.
Ciudat...asa usor textul...

Dragii mei,

Pana azi am aspeptat sa vad ce reactii mai starneste textul pe care l-am scris.
Desi nu toate sunt pe tema textului meu, e interesant ca atatea persoane au scris cu atata inversunare.

De fapt ce va deranjeaza?
Daca este vorba de cum am scris, se putea spune ca nu place, dar fara atata patos;
Daca problema este unde am sugerat sa fie publicat, era si mai simplu sa mi se scrie ft clar ca nu era un tag potrivit.
In cazul in care nu erati dispusi sa gustati din "cateva ganduri despre iubire"
(-a mea), un simplu click pe sageata in jos, era suficient.

Dar, nu a fost nici una din problemele pe care le-am enumerat.
Totusi in caz ca intereseaza atat de mult, iata clarificarea:
Textul a fost publicat la proza scurta, pt ca asa am dorit, nu dintr-o confuzie, ci dimpotriva pt ca va anticipam reactiile si doream sa le observ. E adevarat ca nu-mi imaginam ca veti pune atata pasiune in ceea ce ati scris, dar iata, am ramas uimita ca din toti cred ca sunt 2 persoane care au inteles ceva din mesajul pe care am vrut sa-l transmit.

M-a amuzat ft mult aluzia la murdaria trupeasca si am constatat cu stupoare ca pragmatismul, superficialitatea lui maan intrece toate asteptarile.
In orice caz, ce se critica : textul, sau persoana?
Asadar, eu m-am gadit la o "murdarie" care este pregnanta spiritual, nicidecum fizic (corpul- "fratele nostru porcul", dupa C. Noica!!!). Ma refeream la faptul ca din sentimente nobile, este atat de usor sa faci ura, deci murdarie.
Am simtit cum fiecare rana, lovitura, te transforma, te face mai puternic, dar din punctul meu de vedere, mai mizerabil, caci cine s-a ars cu ciorba sufla si-n iaurt si cand ti-ai invatat lectia, omori in tine ultima farama de puritate.

A fost proza scurta, dar problema voastra era ca nu am pus totul la persoana a III-a.
Ei, ce sa fac, mie mi-a placut mai mult stilul subiectiv al lui Camil Petrescu!

Eu zic sa invatati si voi, dupa toate acestea cam cum stau lucrurile si sa nu mai criticati/condamnati personalitate (alcatuita din lumini cat si din umbre!), ci textul.
Eu nu am probleme de genul acesta, nu mai am orgolii desarte, dar pe viitor lectia aceasta ne prinde bine tuturor.
Totusi, daca sunt atat de necesare jicnirile unora la adresa altora, putem deschide o conferinta si sa aruncam cu noroi unul in celalalt.

Ar fi multe de spus, mi-ar fi placut sa raspund fiecaruia in parte, dar se apropie examenele cam peste tot si am mult de invatat.

Nu stiu cati dintre noi putem raspunde la aceasta intrebare, sincer! Poate facem o incercare.
Totusi doar cel care a trecut prin profunzimea acestui sentiment si l-a inteles, poate spune ca iubirea(indiferent ce minunatie o mai fi) te schimba complet si definitiv!
Intr-o iubire adevarata nu poti ramane niciodata acelasi si din ea nu te poti intoarce niciodata acelasi!
Iubirea te face sa uiti de propria fiinta, ca si cum doar celalalt exista pt tine, iar tu te afli in pielea lui.
Si atunci unde-i egoismul???
Sau nu e iubire adevarata, ci doar o inchipuire, o proiectie, sau nu vrem sa constientizam, s-o acceptam si egoismul e un mod de a ne proteja, pt ca anticipam schimbare si pierderea lui EU in NOI!
Nu e o dovada se echilibru, putere sau stabilitate, dimpotriva, cei care se arata egoisti sunt sensibili.
Nu exista omul care sa fi trecut printr-o iubie ADEVARATA si sa nu fi inteles.
Deci, unde exista iubire, nu-i egoism!

Da! Pot sa afirm cu toata taria ca nu depinde de mine.
Am plans, m-am zbatut, m-am certat, m-am rugat, am implorat, am pierdut si am castigat.
Am castigat puterea sa merg mai departe si sa fiu o invingatoare! Am castigat intelepciune fiindca am inteles ca unele lucruri in viata nu pot fi schimbate de mine.
Mi-as dori din suflet sa pot schimba multe in lumea asta dar ma rezum doar la ce este posibil.
Cheia spre acceptare e totdeauna in fiecare dintre noi, dar esential este sa ne invatam lectia!

si daca nu gasesti solutii?
Si daca nu gasesti forta sa lupti?
Si daca nimic nu este asa cum ti-ai dori?
Si daca pana si cei care-ti vor binele, nu inteleg?
Si daca nimic nu poate fi schimbat???