Temperamentul este aspectul innascut, determinat genetic al personalitatii , ceea ce ne face sa avem o anumita tendinta de comportament inca de mici (introvertit, extrovertit, activ, pasiv, etc); se refera la fenomenele de natura emotionala ce caracterizeaza o persoana. Caracterul este rezultatul experientei, educatiei, interactiunii cu mediul social si cultural. Din cauza ca se “modeleaza” pe parcursul vietii prin educatie, caracterul este considerat dimensiunea etica, morala a personalitatii (caracter bun/rau). Schema personalitatii unui individ este trasata in momentul conceptiei sale prin incarcatura genetica primita, dar personalitatea se modeleaza pe parcursul vietii in limitele impuse de mostenirea genetica, prin influentele ambientale, experientele si emotiile traite (bucurii, durere ...)

Apropo de matematicieni rusi, stiai cintecelul:
http://www.hti.umich.edu/u/umhistmath/Lobachevsky.mp3

"pt. Stella #171612"

Esti sigur ca mie vroiai sa-mi raspunzi?

Spui:
"Hai sa presupunem ca, fara urma de indoiala, se dovedeste ca universul si viata au aparut, prin "big bang", respectiv din materia anorganica, asa cum sustin acum oamenii de stiinta. Sa mai admitem, la fel, fara urma de indoiala, ca suntem rezultatul evolutiei. In sfarsit, sa admitem ca dovedit axiomatic, ca dupa moarte nu se intampla nimic, putrezim si basta. Acesta sa fie raspunsul, repet, corect si fara indoiala, la intrebarile care, zic eu, au mai ramas fara raspuns (apropo de lipsa de informatie).
Admitand asta, te intreb: Ce te faci cu Dumnezeu? Intreg esafodajul religios se prabuseste, dovedit fiind, ca zeitatea nu-si mai are rostul. Odata gasit Adevarul, informatia este completa. Prin extrapolare, presupunand ca aceasta informatie ar fi avut-o omul inca de la aparitia sa, crezi ca s-ar mai fi nascut fenomenul religios? Eu ma indoiesc."

Dar daca presupunem ca fara urma de indoiala ajungem sa-l descoperim pe Dumnezeu? (trebuie considerata si ipoteza asta, nu? in plus certitudinea big bang-ului, a evolutiei etc nu-l elimina pe Dumnezeu). Felul in care vrei tu sa pui problema s-ar putea reduce la o singura intrebare: ar mai crede oare omul in Dumnezeu daca ar fi el insusi Dumnezeu? Gindeste-te la asta. Intrebare care nu ne ajuta deloc sa raspundem la cealalta care ne framinta: de ce are omul tendinte religioase? Nu cred ca lipsa de informatie este raspunsul, sau cel putin nu e principala cauza

Spui: “Entropia se defineşte ca măsura dezordinii dintr-un sistem fizic şi derivă din legea a II- a a termodinamicii ( aşa-i ... ? “

Nu-i tocmai “asa”. Intr-un sistem termodinamic inchis, entropia este masura energiei neutilizabile ca lucru mecanic, notiune foarte putin intuitiva. Desi de cele mai multe ori coincide cu notiunea intuitiva de “dezordine”, generalizarea acestui lucru da nastere la interpretari gresite ale legii 2 a termodinamicii ca de exemplu aceea ca toate sistemele progreseaza invariabil de la ordine spre dezordine. Nici nu este nevoie sa se invete la scoala notiunea de negentropie, e suficient sa se inteleaga ce este entropia si faptul ca ordinea apare din dezordine in mod frecvent atit in sistemele vii cit si in cele ne-vii fara sa fie contrazis principiul II al termod.


Apoi spui: “Un sistem fizic ajunge la starea de echilibru termodinamic atunci când are configuraţia unei maxime entropii. Ceea ce e valabil şi în astrofizică ( în macrocosmos ), nu numai la sistemele fizice închise . Iată de ce universul observabil se dilată, adică stelele, planetele, galaxiile, şi ce obiecte astronomice mai cunoşti tu , se depărtează unele de altele ( fapt demonstrat experimental prin "deplasarea spre roşu" a spectrului luminos al obiectelor cosmice, ca rezultantă a efectului doppler, etc.). Dacă nu mă crezi pe mine , citeşte Stephen Hawking , "Scurtă istorie a timpului"…”

Ce simplu pare totul, nu-i asa? E ciudat insa ca dupa ce ai citit atitea carti cum spui, nu ai observat ca multi fizicieni printre care si Einstein credeau puternic intr-un univers “static” (crezi oare ca nu auzisera de entropie?). Asta l-a facut chiar pe Einstein sa-si trucheze ecuatiile sale originale introducind asa numita constanta cosmologica. Mai tirziu spunea ca asta a fost greseala sa cea mai mare. Pe care daca nu ar fi facut-o ar fi putut sa prezica faptul ca universul se expande sau se contracta. Posibilitatea unui univers dependent de timp nu a fost luata in serios pina la observatiile facute de Hubble in 1920. (din cartea lui Hawking)

Eu cred ca simplificarile de felul celor pe care le faci tu reflecta dorinta de a folosi cu orice pret notiuni stiintifice ca entropia in sprijinul celor religioase cum este aceea de "Creator omniprezent, omnipotent şi omnişcient". Dorinta pe care multe curente de opinie printre credinciosi nu o vad necesara.