... "gandul la moarte este cea mai mare filozofie" a spus sf. ioan gura de aur; o zicala din popor spune "sa muncesti ca si cum ai trai 1000 de ani , dar sa traiesti ca si cum ai muri miine".
... Musculitza de otzet traieshte 15 min., timp in care se naste - se inmulteste - moare, dar ea isi traieste viata la cea mai inalta dimensiune(pt. ea), ce inseamna pt. noi o astfel de viata?
...Omul traieste in jur de 80 de ani ("ce este mai mult osteneala si durere"). daca viata lui s-ar duce langa un seqoia, care traieste peste 1000 de ani, ce ar insemna viata noastra pt. el?
... si totusi pt. om Dumnezeu a pregatit vesnicia care este atemporala, unde 1000 de ani e ca ziua de ieri.
...de ce totusi mai cautam atatea lucruri care tin de spatiul lumii trecatoare si pieritoare cand ne asteapta vesnicia si nu am putea sa cautam inca din aceasta perioada scurta a vietii pamantesti sa castigam pe cea vesnica?...

Viata usoara, ferita de boli, de neputinte si plina de bunatati si bucurii creste impresionabil de mult sensibilitatea la durere. Ajuns, insa in starea de neputinta, omul, incapabil de a o intelege (neavand experienta suferintei) se arata cu totul neputincios, fata de aceasta stare. Daca in clipele de deplina bucurie si vitalitate nu a fost constient (deplin) ca "cele bune si cele rele, viata si moartea, saracia si avutia de la Domnul sunt", acum cand boala, saracia, necazurile, foamea, setea ori simpla durere isi fac aparitia, cel mai raspunzator pentru toate acestea este luat Dumnezeu. Dese sunt cazurile cand se poate auzi: "Daca ar exista Dumnezeu nu ar fi lasat sa se intample acestea...Omul acesta a fost bun la suflet,cuminte, drept si iata cum a fost rasplatit de Dumnezeu...Nu este dreptate aceasta..." Rare, insa, sunt cazurile cand cel ce patimeste se si smereste intru sine zicand: "Cu adevarat asa imi trebuie, caci pentru pacatele mele cele multe si grele patimesc eu aceasta". Astfel, incapabil de a intelege planurile lui Dumnezeu, omul se afla pus in situatia de a se lupta cu realitatea zilei, cautand o fericire care, de fapt, este de negasit in aceasta lume si care ii ingreuneaza si mai mult viata. Fericirea pamanteasca, cautarea cu orice pret a placerii, nu poate fi adevaratul scop al vietii. Viata pamanteasca nu poate da omului fericirea deplina. Omul este indemnat sa se foloseasca in mod cumpatat de bunurile acestei lumi, ingrijindu-se cu multa atentie, cu evlavie si frica de sufletul sau si al semenilor, amintindu-si ca va veni si timpul cand va sta in fata lui Dumnezeu la infricosata judecata si sa dea raspuns.
A fi fericit deplin inseamna a nu-ti trebui o alta fericire. Inseamna a ajunge intr-un loc, o stare (nu un moment), o transformare, o metamorfoza, din care nimic, dar absolut nimic lumesc si trecator sa te poata readuce la realitate. Spun realitate intrucat fericirea (nu neaparat cea deplina) este dincolo de realitatea inconjuratoare.
Din acest punct (personal) de vedere, da, orice ne poate schimba comportamentul si modul de a vedea viata.

Pitpalac intr-un copac
Colo-n vale la conac;
Caci boieru` nu-i acasa
Io va dau cuvantul plasa.

Nu stiu ce sa mai cred despre tine. Si mie imi plac subiectele filozofice si cele despre femei(ideea de femeie). Am multe poezii sau mai bine zis creatii de-a mele , dar nu sunt sigur daca sa mai scriu pe site sau sa ma opresc.Oricum nu cred ca te voi asculta , dar sa mai scrii .

Nu am scris un rondel , ci acesta este titlul. Asa mi-a venit mie sa-l numesc , mai mult si pentru continutul sau. Imi pare rau daca te-ai tulburat citindu-l, sau poate esti impotriva celor despre care am scris.