s-a spart ultimul geam.../ frigul năvălise năprasnic peste mine în odaie. aveam doar o haină, pe care obișnuiam s-o pun sub cap când dorm. privii pe tejghea, mai era o suflare și-un rest de țigară. praful înghețase demult și, pe podea, îmi tot tăiam tălpile în cioburile de fum./ cu câteva nopți în urmă, văzusem prin colțul sticlei o spărtură în cer. nu mă îndurasem să plec atunci... încă-mi mai țineau de cald câteva bătăi de inimă, un respir, două și-un buzun  ...continuare .
2 comentarii

cand eram copil, ma intrebam ce miros are praful, acela de pe coperta cartilor vechi, puse cu grija intr-un manunchi de rafturi, in care nu s-a mai umblat de mai bine de 30 de ani. care-i praful si care-i coperta...? / […] / priveam, sezand cu pricioarele incrucisate pe podeaua alb-verzuie, luciul cartilor noi, le simteam mireasma, cerneala proaspata. / era liniste... / undeva, in capatul unui coridor scurt, o voce de femeie brazda injuraturi la telefon, tusind apasat de la fumul de tigara. se  ...continuare .
4 comentarii

voiam sa fie rece. intre clipele de lumina si nebunie, daltuite-n batai contorsionate de inima, ma rugam… poate in zece limbi pe care nici nu stiam ca le stiu, sa inghet./ si ma rugam sa se intample repede./ imploram cerul gri-albastrui si pe oricine ma aude-n el… sa se termine./ linistea de bumbac inghitea respirul sacadat, care, pret de o clipa parea sa erupa convulsionat din plamanii cancerizati… nu stiu daca tuseam. dar vedeam in sunetul respirului padurea si morile, cu lanturi, cad  ...continuare .
2 comentarii