Excelenta prima imagine, am crezut ca e PS.

Felicitari domnului Bezergheanu, 74 de milione de privitori nu-i de colo!
Daca pe lumea cealalta se dau mere la desert, lui Newton o sa-i stea in gat de invidie.

Muicaaa!...Jale mare. Asa cum scrie acolo, "I hope that nobody sees it."

...Suna a anecdota, dar e o intimplare pe care am auzit-o povestita ca "adevarata" de fotograful brazilian Vik Muniz:

ViK Muniz merge in Tibet si e foarte interesat sa vada cum se lucreaza io mandala. Insa pina sa ajunga el, calugarii dadusera cu mandalele in riu. Merge la unul dintre ei si il intreaba: "Ai lucrat atita la mandala aceea, si apoi ai aruncat-o in apa. Nu-ti pare rau?" Calugarul, ca din alta lume, incearca sa-i explice care e filozofia din spatele gestului sau si ca acea mandala nu e pierduta. Muniz, care a locuit in ultimii 20 de ani la New York nu se lasa impresionat de "these monkish things" si continua cu aceeasi intrebare. Calugarul continua sa-i explice senin ca nu are de ce sa-i para rau dupa acea mandala aruncata in riu. Pina cind, dupa vreun sfert de ora, isi iese din pepeni, baga mina in buzunar si scoate un "compact" pe care i-l baga lui Muniz in ochi: "Poftim, i-am facut o poza!"

Salutare,

Ca veni vorba de poze pe gratis si alte probleme legate de plata imaginilor - citeam recent chestia asta in British Journal of Photography:

Freelance photographers are being paid as little as £12.50 for an image according to a shocking new survey by the National Union of Journalists...the NUJ claims that some photographers are being forced out of the industry by the fact that the fees they are commanding do not cover their costs - either of their equipment or running a car...
The use of free student labour is also undermining professionals photographers, claims the survey - a point supported by Jeff Moore, chairman of the British Press Photographers Association.
http://www.bjp-online.com/public/showPage.html?page=306507

Acuma, nu stiu daca situatia e chiar asa de sumbra, dar am intilnit o domnisoara fotografa care marturisea cu mina pe inima ca iese in pierdere cind face editoriale pentru nume foarte mari din presa londoneza.

Chestia asta cu datul de poze pe gratis eu o vad un pic mai complexa, cel putin pentru incepatori.
A aparut nu demult la Londra o revista trimestriala foarte simpatica, cu texte, imagini si grafica ispirate de capitala. Imi zic: hai sa le trimit si eu o poza-doua, mai stii cum devine chestia? Si dau sa ma uit dupa caseta tehnica si eventuale detalii despre contributii de la cititori. Nu-mi ia mult, dar ce vad ma lasa masca: editorii afirma raspicat ca orice contributie e binevenita, dar nu se plateste un sfant. Insa ei promit ca daca in mai puti de un an de la apritia in revista nu vei fi invitat la cel putin zece petreceri la care vor veni prezentatorii de la „Late Review” , intreaga echipa de la „Hollyoaks” si ceva maimute cu palarii ei iti dau articolul inapoi! Ei, m-am suparat rau de tot, i-am injurat cu voce tare in librarie si n-am mai cumparat revista.
Dupa vreo doua saptamani m-am uitat iar prin revista, mi-am zis ca e prea simpatica si i-am iertat. Apoi mi-am amintit ce zice Dinica despre mindrie in „Filantropica” si le-am trimis niste poze, din care doua au aparut in numarul urmator… Acum, calculul meu a fost asa: eu sint inca tinar, si inca un termen in enumerarea „Publicat in…” la CV e de folos, da-i la naiba editorii aia cacaciosi care se pling ca ei duc revista la distribuitori cu metroul si atrag mereu atentia ca in revista nu exista publicitate (asa o fi, dar eu sint convins ca ei scot bani frumosi din ea).

Bine, astia-s mici si prapaditi dar acum zece zile primesc un mail de la o doamna de la "Professional Photographer", revista mare, tiparita impecabil, cu 'jdemii de exemplare vindute lunar, cum ca ei ar dori sa publice o fotografie de-ale mele; desigur, gratis.
Desigur, mi-am dat acordul.

Asa ca eu cred ca lucrurile stau in felul urmator: daca esti pus in situatii de genul asta, gindeste-te in primul rind (sau numai) la tine, la ce foloase poti tu sa tragi dintr-o eventuala aparitie neremunerata. Daca (si numai daca) crezi ca tu ai de cistigat cu adevarat mai mult decit „clientul”, eu zic ca e OK…