Ca sa poti sa vinzi ceva trebuie sa stii ce e aia? Ca sa cumperi ceva, din nou, trebuie sa stii ce e aia. Asa ca, as ramane profund indatorat daca Georges ne-ar lumina putin asupra naturii, proprietatilor si foloaselor marfii pe care o ravneste asa de mult. De asemenea, daca ar putea sa ne lamureasca unde se gaseste ceea ce cauta el. Si eventual dupa ce santem lamuriti sa ne dea si un pret de inceput de negociere.

"Belbo's favorite sentence he saves for pretentiousness, 'Ma gavte la nata,' which means something like 'take the cork out [of his ass] and let the wind out.'"[Google search]
Chestie pe care nu a facut-o nimeni pana acum pe fasia asta de discutie.
Ma infioara cand vad cum oamenii bat apa in piua doar ca sa auda zgomot. Eu o sa va dau tirbusonul:


Nimeni nu se intreaba de ce se promoveaza mediocritatea, ba mai mult, se ridica la nivel de geniu. Lucru care de altfel tinde sa se intample cam peste tot in ultima vreme. Cred ca unui om normal ar trebui sa i se para ciudat ca o carte ca aceasta a putut sa stea aproape doi ani de zile ca varf de lista a lecturilor si vanzarilor in America, Franta, Italia, mai putin Germania, Spania, si uite ca acum va avea aceeasi soarta in Romania si alte tari "civilizate".
E o carte care este nula din punct de vedere literar, are o actiune comuna si personaje de benzi desenate. Asa cum bine mentiona cineva arata ca o carte de Sandra Brown adica puternic ajutata de calculator. E scrisa dupa Ingeri si Demoni, dar nu e cu nimic mai buna sau mai rea. Este doar jocul publicitatii (ca si Potter Books, a aparut aproape simultan in mai multe limbi) care o face atat de atragatoare si ca experiment probabil ca e un experiment reusit.
Ce e ingrozitor este ca nimeni nu se intreaba de ce, dupa succesul pe care l-au avut "Pokemon movies" la o anumita categorie de varsta, succes obtinut mai ales prin propaganda si reclama, dupa ce lumea a fost "ravasita" de Fenomenul "Potter" la alta categorie de varsta, apare aceasta nulitate de "Codul lui DaVinci" ca sa incununeze construirea omului de tip nou, consumator idiot si lesne manipulabil, gata sa isi schimbe credintele si convingerile dupa o comanda de la centru. Daca cineva ar urma zicala care spune ca daca vrei sa ajungi la sursa raului trebuie sa urmaresti curgerea banilor, ar vedea ca toate, plecand mai mult sau mai putin din acelasi loc, urmaresc o construire nu numai a unui om de tip nou dar si a unui crestinism de tip nou care sa fie capabil sa asimileze sau sa se agreneze cu usurinta alaturi de alte religii "pagane."
Din fericire, ce se pierde din vedere in acest experiment e ca o religie nu se poate crea si nici re-crea, ci trebuie intemeiata. Iar istoria arata ca nu paiate de genul Dan Brown pot fi facuti peste noapte intemeietori de religie. Nici macar regi sau faraoni care au incercat nu au reusit.
Ce este ingrijorator este apatia cu care oamenii se lasa manipulati si lipsa de responsabilitate fata de ei insisi si fata de statutul lor de oameni.
Este ingrijoratoare usurinta cu care oamenii obositi ai acestui mileniu accepta castrari spirituale de la cele minore de genul "The DaVinci Code" pana la cele mai infioratoare de talia "Razboiului impotriva Terorismului."
Nepasarea a devenit deja nesimtire. Inchisi in mintea lor ca intr-o celula stramta, oamenii zilei de azi schimba sabloane mentale la servici, intr-o camera viruala de chat, la coada, la o bere, la club sau la sala de gimnastica si au senzatia ca sant liberi. In timpul asta, afara, tropaie cizmele distrugerii intr-o uluitoare reala libertate de a se juca cu vietile si mintile lor.
Actiunea incepe de acolo de unde oamenii inteleg ca viata e mai simpla decat sant indemnati sa credeada ca e. "Ce as putea sa fac? Cum sa ma lupt?" vor intreba unii. Raspunsul e simplu si era scris pe frontispiciul Oracolului lui Apollon din Delphi:
"Nimic prea mult. Cunoaste-te pe tine insuti."
Cartea "Codul lui DaVinci," in nimicnicia ei, este deja prea mult, insa pentru cel care se cunoaste cu adevarat nu poate ramane decat o incercare, abila poate si sigur perversa, insa fara rezultat de zdruncinare a credintei si cunoasteri de sine.

***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!

Am promis ca revin. Si iata-ma:

Ceasul tacut, soarelui stins
Dor de miscare scurge-n dogoare.
Cazut de pe scut, candva aprins,
A noptii chemare o soarbe-n racoare.

Neimpacate, a boltilor soapte
Asteapta cuvantul sa le culeaga.
In care noapte sa fie fapte,
Numai ecoul va sa-nteleaga,

Si le va duce la aleasa rascruce.

Pe aripi de gand, sub lumina de luna,
Va fi un drumet ce povara-i dulce
O va primi din aleasa fantana.

Purtat de vis, intr-o noapte nebuna,
Doar el le aude din tainica struna.
va fi un drumet si va fi o fantana...

Imi cer scuze de intarzierea raspunsului. Am mai incercat unul ceva vreme in urma dar nu a aparut asa ca revin.
Iti multumesc pentru comentariu si imi pare bine ca "Groapa" a generat dorinta ta de a iti purta culorile reale pe fata si pe piept.
Comentariul tau a atins multe din punctele pe care le propune povestea mea
Multumiri din nou si am sa revin cat de curand.