ÃŽÅ£i voi desena cândva, liniÅŸtită, nemărginirea tristeÅ£ii/ care-mi picură domol gândurile pe buze,/ ca într-un vis întârziat de căderea nopÅ£ii./ ÃŽÅ£i voi desena cândva, liniÅŸtită, învierea singurătăţii/ cu teama adâncului de necunoscut/ ÅŸi orbitoarea ei lumină solară./ apoi, pensula mi se va ridica în zbor,/ născând muguri dinspre răsărit/ pentru pământul gras al ochilor tăi./ ÃŽÅ£i voi desena cândva, liniÅŸtită, furtuni însetate/ de piscurile dezgolite a  ...continuare .
6 comentarii

uneori, mamă, gândul îmi ÅŸuieră ca o chemare de departe,/ în vânturi de creste ÅŸi zări dezgolite măiastru;/ alteori, mamă, pleoapa-mi îngheaţă în singurătate,/ sus, peste culmi răzvrătite, cu starea de rece sihastru./ atunci, mă aplec înspre viaţă, înspre tine mamă,/ ÅŸi te chem de-acolo, din străinătate/ cu privirea temătoare a unui nou-născut,/ lângă pleoapa-mi îngheÅ£ată în singurătate./ ÃŽmi amintesc cum m-ai ridicat copilă-n lume,/ aprinzând cu biruinÅ  ...continuare .
30 comentarii

Îmi lipesc tâmpla de oftatul buzelor tale,/ urmărind cu ochii pe cer/ norii de fum spălaţi de ploaia măruntă/ ce asudă din oameni;/ numai undeva,/ într-o grădină zoologică,/ stă tolănită o vulpe într-un leagăn adânc/ şi nu face nimic,/ fiindcă îngrijitorii fac tot ce e de făcut,/ tot ce ea nu poate face./ Şi singură,/ în captivitate,/ îşi lipeşte tâmpla de oftatul buzelor tale/ pentru ultima condamnare la moarte.
9 comentarii