gresesti afirmand ca "nici unul" din romanii plecati fara o calificare
sau meserie din Romania nu au reusit sa-se califice sau sa absolve noi cursuri....si chiar daca concluzia reiese cumva din comentariile postate,
este o impresie gresita. Cei care posteaza aici si se afla in afara granitelor Romaniei, sunt doar o parte din cei plecati..

Eu, personal cunosc romani care au absolvit scoli, cursuri sau pur si simplu s-au recalificat, si sunt foarte bine.

Cat despre afirmatiile anterioare referitoare la neintelegerea romanilor care desi ingineri(sau alte categorii mentionate) care nu-si practica meseria> conteaza mai putin acest lucru. Este o chestie de alegere personala si de imprejurari.
O intrebare se ridica, chiar credeti ca le-ar fi fost mai bine ingineri(sau dupa caz)...in Romania...? ma indoiesc de acest fapt.

nicesmile> scriam "sa traim", adica sa ni se aplice tuturor.

in felul asta am asista la mortea celor dragi probabil in acelasi
procentaj ca si acum..

citez din ceea ce scriai "Dar trebuie sa accepti in tine totul si sa fii brav in orice situatii..". banuiesc ca explicatia ta face parte dintr-o filozofie de viata. Poti sa fii mai explicit in ceea ce priveste "a fi brav"? de ce privesti frica de moarte, sau teama, mai bine spus, ca o lasitate?
este in definitiv teama de necunoscut; A afirma ca este o lasitate, mi se pare un curaj.Si in definitiv, mai important este sa o traiesti bine. Calitate versus cantitate...

A nu se deduce neaparat ca mi-e frica de moarte. Nu spun nici ca nu imi este. Mi-e necunoscuta moartea. Nu stiu daca frica este un cuvant potrivit. N-as vrea sa existe, asta este insa cu totul altceva. Eu n-as numi teama asta lasitate.

N-as putea spune ca as vrea sa traim vesnic, dar sincera sa fiu, mi-ar placea ca procesul de imbatrinire sa fie incetinit, in a ne oferi vreo suta-doua de ani...

Desi de secole bune se incearca a se defini viata; a se explica ce inseamna moarte si ceea ce exista (?) dupa moarte; pana acum n-a reusit nimeni sa gaseasca o teorie universal acceptata a ceea ce exista dupa moarte; s-au creat insa filozofii ale vietii, iar acestea fiind mai usor plauzibile si incercabile..ne sunt la indemnana pentru a le adopta sau nu.

eu fac altceva decat ceea ce ai enumerat tu Crisa;
si nu e nici din categoria derivatelor:)

permiteti-mi sa adaug un citat care spune
multe despre a fi invingator..

"INVINGATOR

Sunt un invingator.
M-am luptat ca sa ajung unde sunt acum.
Am simtit ceva durere de fiecare data cind am facut un
pas inainte, insa am stiut cu fiecare pas pe care l-am
facut inapoi, ca a renuntza nu este pentru mine. Am
simtit goliciunea despartirii cind am luat-o intr-o
directie gresita.
Am invatat arta persistentei, tenacitatii si
dedicatiei. Stiu cum e sa privesc propria mea lume si
visurile mele spulberate in milioane de bucatele la
picioarele mele. Stiu cum e sa fugi pina n-a mai ramas
nimic in tine si apoi sa continui sa fugi inca.
Stiu cum e sa fii iubit, si stiu cum e cind dragostea
se raceste.
Stiu cum e sa fii cind esti fericit. Stiu sa zambesc
si sa raspindesc fericire in vietile celor din jurul
meu cu acelasi zambet.
Am invatat ca o conversatie poate distruge sau poate
face fericit un suflet fragil, de aceea am invatat sa
imi aleg cuvintele cu grija.
Stiu ca entuziasmul este cheia spre orice si stiu si
cum e sa te simti lipsit de orice entuziasm.
Am invatat ca a cistiga nu e totul, dar uneori pare ca
e lucrul cel mai important. Am invatat ca celelalte
culori exista numai ca sa faca albastrul mai dulce.
Stiu ca primul meu adversar sunt eu insumi.
Stiu ca uneori tot ce am eu mai bun in mine nu e
destul pentru ceilalti si ca oamenii pot fi cruzi.
Stiu ca uneori pot fi frustrat cu mine insumi, in
special cind ceilalti sunt frustrati de mine.
Am trait mania si furia, insa am iesit din furtuna ca
un supravietuitor.
Stiu cum e sa iubesti. Stiu cum e sa raspandesti
bucurie si sa o gasesti chiar si in cele mai
intunecate situatii.
Stiu ce e sperantza, si ma bazez pe ea ca pe un ultim
refugiu al meu. Stiu ca intunericul trebuie sa existe
doar ca sa faca acele mici puncte de lumina sa para
mult mai stralucitoare.
Stiu ca succesul il faci cu mana ta, si ca norocul e
un termen relativ.
Stiu ca sunt puternic.
Stiu ca miracolele exista, ingerii ne gasesc cu
adevarat in ora in care avem nevoie de ei, si ca
exista intotdeauna ceva in spatele meu care ma impinge
inainte.
Cred in mine oricind, chiar si atunci cind nu cred, si
cind nimeni altcineva nu crede.
Stiu cum e sa te simti pierdut. Stiu cum e si sa fii
ales dintr-o multime. Cum e sa fii invingator, si cum
e sa fii pentru o clipa vedeta spectacolului.
Si mai presus, stiu ca toate acestea m-au facut sa fiu
ceea ce sunt.
Stiu ca a fi invingator nu inseamna a invinge in
oarecare cursa de moment. Recunosc ca inving doar prin
faptul ca ma stradui in fiecare zi si ma trezesc in
fiecare dimineatza, simtindu-ma binecuvantat de ziua
care ma asteapta.
Prin acestea inving in cea mai importanta cursa in
care am intrat de la nastere, cursa pe care o numim
Viatza.
(Amy Huffman)