Fireste ca democratia nu inseamna sa nu existe legi. Democratia inseamna o balanta intre siguranta si libertate. Cetateanul trebuie protejat/ dar la fel de mult trebuie protejate si drepturile sale. Nu sunt pentru o libertate absoluta; dar cred ca in acest moment, balanta este inclinata inspre creearea unui stat politienesc. Si nu-mi place deloc treaba asta! Si inca ceva, legat de democratie: statul NU este Dumnezeu; nu tot ce vine din partea statului e in mod necesar bun; statul e un mijloc, nu un scop in sine. Drepturile individului sunt mai presus de drepturile statului!

In ce priveste aluziile cu "problemele mele la mansarda", prefer sa nu raspund. Ceea ce i-am spus lui "latu" ti se potriveste si tie; daca nu cumva nu e vorba de una si aceiasi persoana dupa cum banuiesc.

PS: Asta e ultimul comentariu pe care-l mai fac aici. Schiller avea dreptate...

Foarte bine ca se da zahar pe cartela! Zaharul in exces dauneaza grav sanatatii! Cateva cuvinte despre Cuba: Sa nu credeti ca vreau sa ridic in slava regimul comunist de-acolo; cu siguranta e corupt si ca peste tot "unii sunt mai egali decat altii".

Dar sa nu uitam ca aceasta tara este supusa unui embargou nemilos din partea SUA. Dupa prabusirea URSS-ului, Cuba s-a trezit intr-o situatie dramatica. Pana atunci, agricultura in Cuba inseamna monocultura trestiei de zahar. Dar odata cu incetarea sprijinului fratesc, care consta in bani, petrol - Cuba s-a trezit in situatia ca nu mai are cum sa-si hraneasca cetatenii. Si atunci a ales un program ambitios de a schimba complet agricultura - trecand de la fermele mari de stat energointensive, la ferme mici particulare cu o agricultura biologica.

Nu a fost un proces usor - monocultura distruge solul; care devine un strat nisipos incapabil de a produce ceva fara masive inputuri de ingrasaminte chimice. Foarte multi oameni au suferit de foamete (multi au orbit din lipsa vitaminelor). Dar pe ansamblu, lucrurile au mers bine - iar acum Cuba este capabila sa-si hraneasca cetatenii. Desi e o tara foarte saraca, durata de viata e printre cele mai mari din lume; medicina este foarte bine dezvoltata (Cuba exporta zeci de mii de doctori in tarile Americii Latine si nu numai); sportul este la loc de cinste; invatamantul si cercetarea stiintifica sunt la un nivel ridicat. Cuba reprezinta modelul supravietuirii in conditii vitrege.

Mass media are "talentul" de a duce exagerare pana la consecinte grotesti! E drept ca exista cazuri de acest fel, dar ele reprezinta doar o minoritate! Pentru ca un mic numar de elevi se comporta aiurea; nu putem spune ca TOTI elevii sunt asa. E acelasi gen de argument folosit de nazisti in privinta evreilor sau mai recent de americani impotriva musulmanilor.

Pe de alta parte, e adevarat ca nivelul invatamantului a scazut mult in ultimii ani; si tot scade. Dar nu elevii sunt vinovati pentru asta, ci cu totul altceva: programele scolare sunt ciuntite; predarea matematicii de exemplu a ajuns o caricatura; profesorii sunt prost platiti si ca atare, numarul celor cu adevarat buni scade an de an, odata cu pensionarea. Tinerii absolventi care mai intra in invatamant sunt de obicei submediocri (si cu examene trecute pe copiat) si exact asta ii invata si pe copii.. Si tot asa..

Ce solutii vad? Greu de spus - oricum, nu ceva de pe azi pe maine. Nici cresterea salariilor nu este suficienta, atata timp cat "modelele" tinerilor sunt un Adi Minune sau Gigi Becali! Sincer, nu am mari sperante. In nici un caz orwelizarea scolii romanesti, despre care am scris in alta parte (nu repet aici argumentele de acolo ca sa nu fiu luat drept nebun cum am mai patit-o pe-aci), nu e o solutie!

Nu ma repet; am discutat despre subiecte diferite: 1."supravegherea video" in scoli/ 2."supravegherea video" in domeniul public. Consider ca aceste probleme sunt cat se poate de actuale si necesita discutii pe larg; nu doar o trecere ca fapt divers prin presa.

Nu vreau sa monologhez; astept contrargumente (si recunosc, am primit) - nu mistouri, jigniri sau atacuri la persoana. Iti multumesc pentru sfatul pe care mi l-ai dat; dar cred ca stii cum se numeste "cel care moare de grija altuia".

Imi cer scuze. Dar am intalnit si citatul asta undeva; sunt sigur - insa in mod gresit i l-am atribuit lui Benjamin Franklin.