personajele-exemple pe care le-am pomenit erau cunoscute. nu de cititori. sau de grosul cititorilor. erau scriitori care apareau in volume cu doi-trei-patru autori, prin reviste, care ii frecventau pe cei care nu se lasau publicati. si ii frecventau pentru ca aveau ce sa frecventeze, desigur. mie chestia cu "scriitor este cel care ajunge la cititor" mi se pare ca e subreda. pentru ca, desigur, o lunga plaja de persoane de la Danielle Steel la Paulo Coelho numai scriitori nu sint (cu exceptia, Veronicai care s-a hotarit). pentru ca, asa cum mi se pare mie, si nu numai mie, pentru un scriitor miza nu este cititorul, cit legatura dintre el si propriul text. asta e tot ce conteaza in tota pornirea scriitoriceasca. cititorul nu e decit un spectator care asista dupa ce a dat un ban. si asta se intimpla pentru ca scriitorul accepta jocul asta. dar asta e, bininteles, doar o parere.

eu cred ca nu e obligatoriu sa publici ca sa fii scriitor. cunosc un scriitor care inainte de 1989 s-a tot ferit sa publice. din "nefericire", a fost inclus in antologia optzecista "desant", aparuta in 1983, daca-mi amintesc bine. numele lui este gheorghe iova. si acum se tine departe de lumea atit de avida de vizibilitate. altul, care si-a publicat romanele mult dupa ce le-a scris, a fost tudor topa, inclus in "scoala de la tirgoviste". si romanele lui sint notatii jurnaliere de un rafinament ramarcabil. a murit anul trecut. si a lasat, din ce stiu, o cantitate de manuscrise de luat in seama. apoi alexandru dragomir, pe care liiceanu l-a publicat tirziu la humanitas. a facut filosofie din propria viata, nu s-a repezit sa publice. era la antipodul lui noica, cu care se cunostea. si era poate mai filosof, sau scriitor, decit noica (asta pentru ca a fost dat exemplul lui van gogh).
cred ca scriitor este, intr-un anume fel, si cel care are sensiblitatea scriitorului, se bucura ca orice scriitor de detaliile pe care le descopera in jurul lui, dar nu face nimic cu ele. povestitorul care duce mai departe o poveste imbogatind-o nu este si el egal scriitorului? atit ca nu scrie. pina la urma scriitor nu este doar cel ce scrie, pentru ca cel ce scrie trebuie sa fie mai degraba un scrib ori un scriptor, or scriitorul este asa ceva plus o chestie. care il face, de fapt, AUTOR.

bine v-am regasit! acum beau o gura de tuica. de tescovina. si ridic paharu'. noroc!

cred ca in cele din urma s-a urnit masina. asa ma gindesc acuma. dar e posibil ca in poveste sa se fi intimplat altcumva. basmele astea mai sint uneori buclucase, peste asteptarile noastre. dar daca s-ar fi urnit portiera? asta e curat suprarealism postindustrial.

cu greselile, asta e. graba isi face treaba ei foarte bine. acuratetea moare in cele din urma cu speranta in git. Casambra fusese initial Casandra, insa cind am dat modificarea automata a numelui a fost preluat doar Casandra-Casambra, nu si Casandrei. sint mai multe aparitii misterioase in dativ (parca?)