despre cum am avut acel accident nu voi povesti niciodată, fiindcă nu-mi amintesc nimic. de ce m-am trezit în acea cameră albă, cu mâinile şi picioarele legate de patru bare de oţel, vă poate spune mai bine cel care m-a găsit, zăcând inconştient într-o grădină. cred că ieşise la cules de flori. a încercat să-mi descrie prin semne, pentru că e mut. nu ştie să scrie şi nici să citească. doar ochii lui par a comunica înţelesuri frânte de zidurile înalte, înăuntrul că  ...continuare .
comenteaza!

l-am cunoscut pe ion ionescu la gura portiţei. abia ajunsesem de două zile, cu prietenii, în locul acela uitat de lume, când l-am văzut pentru prima oară, la ivan. acesta era locul nostru de adunare la orele prânzului, atunci când nisipul fierbe sub căldura dogoritoare a soarelui. situată chiar lângă port, terasa era formată din două măsuţe dreptunghiulare de lemn, aşezate la umbra unei salcii. acolo stăteam şi jucam cărţi sau pur şi simplu savuram berea rece ascultând muzi  ...continuare .
comenteaza!