Totul a pornit de la faptul ca ni s-a impus uniforma, fara sa fim intrebati. N-am suportat sa fiu certata si trimisa acasa sa ma schimb pentru ca nu am pantaloni negri, eu, care invatam bine, si cel care ramane corigent sa fie felicitat ca: "Uite ce frumos esti!". Dupa parerea mea, asta se numeste comunism. Si, cum spune Ombladon: "Avem sanse mari sa reusim sa fim toti la fel".
Asa ca m-am transferat la alta scoala. Ceea ce nu m-a impiedicat sa iau note mari la tezele dintr-a 8-a. De uniforma tot n-am scapat, dar cel putin nu-mi mai zice nimeni nimic daca imi agat insigne de cravata sau daca am pantalonii largi cu buzunare.

Madalina

daca as fi sincera, as spune ca ma doare-n cot ca sunt "o biata fata fara repere". dar cum, temandu-ma sa jugnesc pe cineva, n-o sa fiu sincera, o sa spun doar ca va multumesc pentru observatii.

lafemme, sigur ca le pastrez. am o agenda intreaga de asta-vara, plina cu povesti cu printese:))

Sancho, eu pur si simplu nu m-am gandit ca ce scriu e chiar asa de... literar.

Dar... u know i luv u:)

And... nu dorm, inca, dar... exista tata prin apropiere. Cred ca o sa mai fac ceva sapaturi arheologice prin dulapu' cu mancare...

asta se numeste off-topic.

So... toata lumea sa stea chill, nu e nevoie sa se renunte la asa-zisele "elucubratii" din cauza mea. Si nici n-am de gand sa plec eu.
Mi-a venit in minte o amintire care m-a facut sa zambesc. Adriana, la masa din bucatarie:

"O femeie intreaba la Radio Erevan: <<-As putea sa discut despre probleme sexuale cu fiica mea in varsta de 14 ani?>>
<<-Desigur, veti afla lucruri noi si cat se poate de interesante!>>".