toamnă / copiii mei s-au furişat printre coastele tale,/ fragii sălbatici au gustat jar din tâmplele tale./ mă umflă zeul vântului deschizând sutienele/ negre ale laptelui, încălzind prin frig,/ blana moale a soarelui./ te striveşti între poamele grădinii,/ atingând micuţele braţe de nor,/ smiorcăind coacerea grâului prin bocet./ mi-e somnul deschis spre întuneric,/ mi-s ofilite petalele iar frunzele zac / putrezite în vaza timpului./ mă scoate pielea spre crepusculul negru  ...continuare .
comenteaza!

tifon/ Îmi pun tifon pe inimă, în jurul venelor,/ În nări care nu vor mai respira./ gâtul va inspira urcuşul spre umbrele/ nazale, aerului se va înalţa/ până ce din creştetul lui, corpul meu/ va fi pus între atomii lumii./ Îţi dau zarul în mâini, vrabie atinsă de ploaie,/ te las să-ţi sorbi paiul, câmpia veştejită, luna./ eu trec prin cojocul ars de ţigară,/ urc lâna până ce se face cald/ fac mâinilor culcuş de soare, fac picioarelor/ morminte de lut./ ne rămân  ...continuare .
1 comentariu

mă umflu ca un peşte,/ unghile sunt nesfârşite / atunci când zgârie./ poate se transformă în uşi/ deschise în carne/ sau poate se duc să se lustruiască/ În magazia sfâşielii./ umblu pe 13 picioare/ Şi nu mi se pare nimic/ neobişnuit./ e renunţare?/ e veselă desfătare dioniseacă?/ poate cuvântul are prea multe/ litere/ să nu se crape în înţeles/ să nu se ducă,/ să nu alunece pe undeva./ uite, sunt zori care aduc dinţi,/ sunt zori care aduc buze./ suma lor nu face  ...continuare .
comenteaza!