da, bine.cu cateva luni inainte sa vin in italia am fost la un seminar despre violenta impotriva femeilor.cu ocazia asta am aflat ca exista, in orasul meu, un adapost pt femeile aflate in dificultate, adica violente conjugale, tinere insarcinate aflate in dificultate si chiar barbati agresati.exista si de astia, nu stiu daca sa rad sau sa plang.

la seminar participa un reprezentant al adapostului, care avea misiunea de a impresiona participantii pt a obtine donatii fiindca cu fondurile alocate de la stat abia reusea sa acopere o parte din cheltuieli pt o luna.asta e un aspect.

cand am intrebat ce ofera mai exact acest adapost, in ce consta sprijinul si pt cat timp, mi s-a spus cu vocea mai gatuita, asa si fara nicio exagerare o spun, ca se ofera masa, cazare si asistenta psihologica pt 6 luni.dupa care femeia si eventual copilul/ii trebuie sa paraseasca adapostul fara drept de apel.

la intrebarea unde pleaca dupa 6 luni mi s-a raspuns cu tacere si ridicat din umeri.s-a produs o usoara agitatie in sala si s-a mers mai departe.

deci nu stiu ce se spune la radio insa treaba asta se intampla aprox.2 ani in urma.sper ca s-a schimbat situatia mult de atunci...

e drept ca orice inceput e greu si ca sunt multe de facut insa ideea e urmatoarea: se striga asa mult pe regimul ceausescu, inca sunt care arunca cu bolovani in ei, inca ii urasc de moarte, chiar daca sunt morti deja, inca se da vina pe comunism pt nefericirea oamenilor insa nimeni nu pune in balanta realizarile din acele timpuri si distrugerile de acum.ceausescu ura intelectualitatea fiindca el era un ignorant si stia ca trebuie sa se teama de cei inteligenti.asa era povatuit si el era un 'copil ascultator'.fiindca sa fie clar, nu ceausescu a inventat comunismul.

toate nedreptatile petrecute in vremurile alea au fost doar masuri exagerate de protectie a functiei detinute si aceste masuri au functionat pana cand cineva, altcineva decat poporul, a spus stop.din cine stie ce motiv real a urmat acea falsa revolutie.

si in urma ei s-a dezlantuit haosul.eu asa vad lucrurile.si cum noi romanii ne multumim sa aratam cu degetul un vinovat, ca doar asta am invatat de la ceausescu, am continuat sa inghitim regim dupa regim si sa ne multumim fie sa plecam din tara fara sa ne opreasca cineva, ca doar e democratie, fie sa aratam in continuare cu degetul un vinovat, adica un alt regim.

si toate schimbarile produse dupa moartea lor au fost distrugerile incepute cu mult inainte de criza.imi aduc aminte ca in 2005, cu 4 ani inaintea crizei, o prietena care lucra asistenta la sectia cardiologie din sp.judetean imi povestea cum fac cheta de bani pt a cumpara spirt, vata, seringi si alte materiale care lipseau.doctorii nu participau.imagineaza-ti.

in fine.ma intriga subiectul asta inceput la 14 ani dupa revolutie si toate comentariile plina de ura la adresa ceausestilor.nu au fost cu nimic mai prejos decat toti cei care au urmat.doar ca ei, spre deosebire de ceilalti, au fost mai tarani, clar mai ignoranti si manipulabili.iar noi, ca natie, in loc sa lasam trecutul unde ii e locul si sa ne autoeducam in spiritul democratiei, de fapt urmam liberi noile indemnuri :) 'cui nu-i place, e liber sa plece...'...si eu as continua 'care nu poate pleca, e liber sa-si gaseasca un psihiatru bun'.bineinteles, cu conditia sa aiba bani si mintea deschisa...

pe de alta parte, acum ca mitul italia este descifrat pt mine, gandesc ca romanul este un diamant neslefuit.ne lipseste doar educatia si curajul...lucruri esentiale, nu-i asa?

trebuie sa spun si asta, ca tot am inceput :)

ambele regimuri au fost permise de catre noi.pt relele petrecute pe vremea ceausistilor dam vina pe opresiuni si securitatea care-ti inchidea gura in toate modurile posibile.insa in democratie de ce nu am putut face lucrurile sa mearga spre bine?am fost liberi sa gandim si sa actionam.de ce nu am schimbat ceva?

din lipsa de constiinta, onoare, respect pt noi insine si, in special, din lipsa de educatie.ca si in vremurile alea si acum se descurca fiecare cum poate fiindca suntem un popor dezbinat si asta nu datorita celor care ajung la conducere, cat datorita faptului ca nu avem respect si onoare, fara de care nu avem dorinta de a lupta pt drepturile noastre si a copiilor nostri.de ambitie nici nu vorbesc, cred ca nici nu mai exista in dictionarul lb romane.ne-am pierdut radacinile, nu a mai ramas nicio caracteristica a romaniei de altadata si atunci nu mai exista nici reperele care te fac sa regasesti drumul cand te ratacesti...

ah...ca bine mi-a prins confa asta :)

daca tot a fost dezgropat mortul, sa spun si eu cateva cuvinte.e o zi ploioasa, n-am bani, nu fac copii, asa ca :)...

eu cred ca orice regim are plusuri si minusuri si fiecare le vede in functie de unghiul din care priveste.

eu personal regrete nu am fiindca nu regret trecutul in general.insa imi permit sa redau cateva fapte si intelege fiecare cum vrea.

pe vremea lui mi-am pierdut tatal.aveam 4 ani si sase luni si inca trei frati, cel mai mare 9 ani jumate, cel mai mic 2 ani jumate.mama era casnica, tata era unul dintre taranii de care s-a vorbit in alte comentarii.mandru de a trai la oras.

a fost greu, de fapt foarte greu, insa am reusit.primul lucru pe care l-a facut statul a fost sa ne ofere o casa mai mare, o slujba mamei si o pensie de urmas pana la 16 ani.apoi posibilitatea de a termina studiile si de a munci devreme pt a putea schimba un pic nivelul de trai.singurul ajutor primit vreodata fiindca din cauza saraciei si a situatiei disperate in care se afla mama mea pana si rubedeniile cele mai apropiate au evitat-o, de teama sa nu se agate de spinarea lor.

pt noi, in situatia asta, regimul Ceausescu a fost colacul de salvare.dupa instalarea asa zisei democratii, o alta femeie aflata in situatia mamei nu ar fi reusit sa-si creasca copii in conditii si mentalitate decente.

in acelasi timp am fost obligata sa fac un lucru care nu mi-a placut.ceva ce a avut consecinte destul de neplacute in plan personal si nu a interesat pe nimeni cum le suport.aveam 17 ani si mi s-a spus de catre directorul de personal al soc unde lucram ca, daca nu indeplinesc aceasta 'sarcina de servici' fam.mea va avea de suferit foarte mult.a trebuit ca o pers mai in varsta sa-mi explice ce inseamna asta fiindca la varsta aia nu intelegeam nimic...asa ca am indeplinit acea sarcina de servici, care nu avea nimic in comun cu fisa postului.nu e nimic de care sa ma rusinez insa era o activitate pe care n-o doream.sa faci moda pt mai marii orasului doar fiindca esti prea frumoasa ca sa nu fii folosita in acest mod, nu era tocmai ce visam...revolutia a venit in momentul in care incepusem sa observ ca lucrurile sunt pe cale sa avanseze intr-o directie in care, cu siguranta, m-as fi simtit distrusa...

in democratie aceasta activitate este ravnita si se castiga bani frumosi daca stii sa exploatezi tot ce poti...

in anul revolutiei am avut mari probleme cu un psihopat, care se hotarase ca fata mea de inger nu are ce cauta pe fata pamantului si ca el ma va mutila in asa fel incat nici mama nu ma va recunoaste.militia de atunci imi tot spunea sa incerc sa aflu in ce zona locuieste si sa le raportez.dupa o luna de hartuiala imi era frica si de umbra mea si aveam in permanenta pe cineva sa ma insoteasca.si nu militia m-a scapat de el.

dupa 16 ani de la revolutie, cand am introdus divort de sotul meu,am avut nevoie de martor, dat fiind ca acela nu venea beat acasa, nu ma lasa sa mor de foame, nu ma batea si, ce-i mai important, nu vroia sa divorteze.deci ce motiv am eu sa divortez?la ora actuala inca nu exista o lege care sa reglementeze toate aspectele violentei conjugale si, banuiesc, nici a violentei in general.nu stiu cum e sprijinita o femeie hartuita de un necunoscut, dar ma indoiesc ca s-a schimbat ceva fata de '89.

asadar, eu nu regret regimul ceausist, insa nici cel actual, fals democratic nu e unul de care sa fiu mandra.

si parerea mea despre democratie este ca, pe undeva, prezinta un risc extrem de periculos si anume acela de a facilita posibilitatea ca libertatea de gandire si miscare pe care le ofera sa fie folosite in mod abuziv sau gresit sau bolnav, fara ca cineva sa poata interveni.prin comparatie, ambele fac rau, fiecare in alt mod.parerea mea...

:) tara arde si baba si chiaptana...

cam asta gandeam citind confa ta.imi pare rau, e un domeniu de interes pt tine, dar toate statisticile astea imi dau fiori.pt mine fb si altele asemenea sunt, inainte de toate, o uriasa sarma de intins rufe vizibila pana in spatiu, doar ca in loc de rufe intindem crampeie din viata personala.

de foarte putin timp mi-am facut cont pe fb doar pt a vedea mai multe poze cu nepoata-mea insarcinata si cu stranepoata abia nascuta.

poate ca am eu o problema, insa privind ingerasul ala mic nu m-am gandit decat la pedofilii care au posibilitatea de a privi si imagina lucruri oribile cu asa o fetisoara...ori ca vad prea multe filme cu fbi, ori ca sunt batrana in privinta asta...

...cafeneaua nu e din viata reala?