Cateva cuvinte:
"Nu vreau să te flatez ironic cum făcea Socrate cu interlocutorii săi..."
Atunci nu o face! Cand flatezi pe cineva il pui intr-o situatie ridicola indiferent daca o faci sau nu cu malitie.
Daca o faci cu ironie, asta implica rautate deci n-ai decat de pierdut.
Daca o faci cu buna credinta, atunci il pui pe celalalt in situatia de a accepta(dovada lipsei de modestie) sau de a se "dezvinovati"(dand impresia de modestie falsa).
Sper ca nu mi-o iei in nume de rau...

Omuletul era al lui Gopo, nu Goma. Era "Omuletul Gopo". Adica o proiectie simplificata la esenta ideilor Omului Gopo.
Goma este de la Paul Goma, scriitorul, necompromisul, bunul Paul Goma.
OmuletulGoma - o caricatura simpla care se incearca a fi o umbra/proiectie a verticalitatii Omului Paul Goma. Munca grea!

Acum revenind la comentariul dumitale:
"...în baza celor două categorii potrivnice: raţiunea şi iubirea. ..."

Da, poate.... Dar la un alt nivel cele doua se completeaza, iar si mai departe, la un al treilea nivel daca vrei, ele sunt identice. Cred eu.

Cat despre rugaciune, sa ne aducem aminte ce ne spune de Saint-Exupery: "rugaciunea este exercitul tacerii". Au mai spus-o si altii, iar aici lipsa mea de cultura ma tradeaza iarasi - imi aduc aminte ideea, dar nu si cine a spus-o:
"Muzica universului o auzim numai atunci cand invatam sa ne amutim mintea", sau "Dumnezeu ne vorbeste numai atunci cand tacem"

Si ca un zambet, mai trebuie sa adaug - cu oamenii, in schimb, e altfel:
(cand ce e spus nu e just, eu...) - nota personala
..."NU TAC!" Paul Goma

"I am only one; but still I am one. I cannot do everything, but still I can do something; I will not refuse to do something I can do."
Edward Everett Hale

Ma tem ca ori am trimis eu mesajul prost, ori a intervenit o interferenta in interfata si mesajul a ajuns distorsionat la dumneata. Am impresia ca defapt spunem cam acelasi lucru, dumneata explicit iar eu printre randuri.

Hai sa incerc sa reformulez ideea, poate ma fac inteles mai bine:
Pentru mine "observatie personala si autoeducare" implica absorbirea oricarei informatii pusa la dispozitia mea. Asta include si biblia. Dar biblia, prin natura ei, si mai ales a primei parti, exclude cu indaratnicie orice invatatura ne vine din afara si nu prin prisma ei.
Ma bucur ca avem biblia, avem o sursa din care putem invata. Fara Noul Testament nu as fi avut access la invataturile lui Hristos pe care le iubesc. Ok, poate ca le-as fi gasit in alte surse, dar aici sunt adunate frumos intr-o pledoarie a iubirii. Dar vezi dumneata, eu fac o mare distinctie intre Noul si Vechiul Testament. Daca am adoptat cu bucurie invataturile primului (si aici revine acea referire la autoeducare), asta nu inseamna ca accept si pe al doilea numai pentru ca sunt legate intre aceleasi coperti.
Unul este dumnezeul descris in Vechiul, cu supararile si imbufnarile lui de copil rasfatat, si altul este Dumnezeul lui Hristos, cel mare, bland, intelegator, iubitor si modest(nu da buzna, asteapta sa fie primit!), care primeste pe oricine "la masa Lui". Unui asemenea Dumnezeu as vrea sa ma aseman, asta da ideal de devenire umana!

Vezi dumneata, eu cred in dumnezeu asa cum Platon credea in dumnezeu. Sunt un antropocentrist si ma feresc si de relativism ca de dracu'(desi deseori cad in "pacat"). Cred in existenta valorilor absolute si cred in imposibilitatea atingerii lor. Dar mai cred si in obligatia noastra de a lupta in permanenta pentru a invinge aceasta imposibilitate.

Admiratia pentru FRUMOS si sentimentul IUBIRII (nu cea fizica) nu pot fi explicate stiintific in nici un fel. Este imposibil de subliniat suficient de tare cat de importante sunt aceste doua concepte. Darwinismul, teoria evolutiei si adaptabilitatii, biochimia si psihologia se balbaie rau cand vine vorba de ele. De aceea ma intreb daca nu exista totusi ceva imposibil de atins cu cele 5 simturi.
Asadar nu resping posibilitatea existentei unui dumnezeu, numai ca- parere personala- daca exista, El este "facut" numai si numai din IUBIRE si FRUMOS.

Revenind la biblie, aceasta este un vehicol de invatare ca orice alta sursa de informatie. Numai ca uneori merge intr-o directie buna, iar alteori nu. Cand nu-mi place directia, ma dau jos. Asta e tot.

"I am only one; but still I am one. I cannot do everything, but still I can do something; I will not refuse to do something I can do."
Edward Everett Hale

Sa-mi ierti lipsa de cultura: nu mai stiu cine a spus-o - "asupra unui sistem nu se pot face observatii absolute din interiorul acestuia."
Dumneata imi vorbesti din inima Bisericii Catolice, iar eu iti pun intrebarii care implica egalitatea in valoare a diferitelor dogme religioase. De parca dumneata ai putea sa renunti pentru un minut la credinta, sa te dai un pas inapoi si sa privesti toate formele de spiritualitate de la distanta. Sa ma ierti. Pentru dumneata exista Legea, exista iubirea lui Hristos si iubirea pentru El. Dar mai exista si predica de duminica, mai exista si pompa Vaticanului, mai exista Cain si Abel. Si (pentru dumneata) toate sunt adevarate. Pentru mine nu. Pentru mine Hristos a fost un nemaipomenit iubitor de oameni, un nobil in cel mai pur inteles al cuvantului, un invatator. Daca a fost de natura divina nu sunt convins, dar nici nu exclud(si chiar ma straduiesc sa cred.) Restul consider ca e "gunoi." Pentru mine toate bisericile (crestine in acest caz), toate "ereziile" si "agendele" lor sunt egale. Eu citesc vechiul testament ca pe o carte de istorie, scrisa de oameni(simpli), pentru oameni. Nu gasesc nimic divin intr-un Dumnezeu razbunator si contabil. Toate formele impamantenite de organizare religioasa(bisericile), pentru mine nu sunt decat forme de control al multimii. Cu reguli si ritualuri stabilite de oameni pentru oameni. Nimic spiritual sau divin. Asta este Papagalul Rosu!

De aceea consider ca biserica(oricare) nu are dreptul de a-si impune legile si/sau moralitatea in societatea larga. Eu te intreb pe dumneata ce este pacat, dar nu ca sa stiu eu, pentru mine. Principiile dupa care ma ghidez nu sunt impuse de o dogma. Sunt bazate pe observatie personala si autoeducare. De sunt bune sau rele nu conteaza, diferenta(buna sau nu) dintre ale mele si ale dumitale este ca eu sunt dispus sa le schimb, sunt flexibil iar dumneata nu. Eu te intreb ca sa inteleg cum vezi dumneata lumea. Daca imi invingi in mod convingator toate argumentele, voi adopta punctul dumitale de vedere. Daca nimic din ce-mi spui nu suna fals (ex. "Cand vorbesti cu mine sa taci!") si suntem totusi pe pozitii divergente, inseamna ca eu sunt cel care greseste.
Din pacate, pana acum, impresia este ca dumneata te eschivezi la a da un raspuns direct. La fiecare intrebare pe care ti-am pus-o am primit raspunsul la alta, ne-pusa.

Daca m-ai inteles, si inca nu ti-ai pierdut rabdarea cu mine, revin: Cum adica gri? Este sau nu un pacat? Cunoscand in mica masura dogma Bisericii Catolice nu sunt familiar cu aceasta "zona gri".
Este cumva acesta modul dumitale de a spune "da dom'le e pacat, da' deh, oameni suntem si pacatosi"?

Credinta in Dumnezeu este ilogica, aberanta si minunata. Asta inteleg!
Credinta in regulile meschine stabilite de niste popi pacatosi (pentru ca asta inseamna "interpretarea" bibliei) nu o inteleg. Asta trebuie sa mi-o explici.

I am only one, but I AM one!

Ma bucur ca ai facut distinctia, atat de elocvent, intre anormal si imoral sau lipsit de etica.
Cu 20 de ani in urma era anormal sa fii un dizident politic in Romania, era anormal sa nu faci compromisuri cu regimul. Era totusi actul cel mai plin de curaj, cel mai nobil. (de aici vine si nick-ul meu, din admiratie pentru Goma)

Prin asta nu conclud ca homosexualitatea este un fenomen de inalta moralitate. Dar acceptarea acestei "chemari" (si de catre homosexuali si de catre cei din afara) implica un act de curaj.

Ce nu inteleg eu este faptul ca sunt atat de multi oameni convinsi ca este o alegere. Cum pot atatia alege sa fie judecati atat de aspru de societate?

I am only one, but I AM one!

Pai ce-ai vrea draga, sa desenam?
Gluma la o parte (si sper ca n-a fost cu ofensa), mie cel putin mi se pare indisolubil subiectul religios de problema pusa, si mai ales de felul in care a fost pusa. Cassandra a dat o foarte detaliata descriere a modurilor de gandire prevalente in incercarea de intelegere a homosexualitatii.
Pe de o parte sunt cercurile conservatoare cu radacina in morala religioasa, pe cealalta stiinta, medicina si ideile liberale.
Religia joaca un rol hotarator in aceasta discutie. Atitudinea pe care o luam fata de semenii nostri putin "diferiti", poate (sau nu) sa fie schimbata cu ajutorul acestei conversatii. Si nu ma refer strict la acest forum.

I am only one, but I AM one!