ai compus tu poezioara asta? îmi aduce aminte de un cîntec pe care îl cântam cînd eram copii:

un elefant
se legăna
pe o pînză de păianjen
dar pentru că...
nu se rupea
a mai venit un elefant

ș.a.m.d. pînă la zece și înapoi...

S-ar putea să ai mare dreptate...nu știu cum și de ce, când eram mic, portocalele îmi plăceau mult mai mult decât acum...

Dacă ai de gând să pleci acolo cât mai spre nord, eu nu pot decât să-ți dau link-ul următor:http://www.gdargaud.net/Antarctica/AntarSky.html#MidwinterSun. O să vezi cum arată traiectoria Soarelui la solstiții undeva în Antarctica. Eu unul aș prefera să merg acolo în nord în perioada solstițiului de vară, adică în intervalul 11-30 Iunie ca să văd zilele mai lungi de 24 ore și influența luminii prelungite a Soarelui asupra vegetației de acolo. Am doi veri plecați și stabiliți de mult timp în Finlanda care din când în când mai vin în țară și-mi fac vizite la mine acasă. Din nefericire ei sunt certați și nu mai vorbesc unul cu celălalt. N-aș avea curaj să plec vreodată acolo la ei...

un banc vechi de pe vremea lui nea nicu suna cam așa: zece negri mititei s-au dus la Dumnezeu să le îndeplinească câte-o dorință pentru fiecare. așa că primul dintre ei i-a cerut lui Dumnezeu să-l facă alb iar al zecelea negru s-a tăvălit pe jos de râs. al doilea negru la fel ca primul iar zecelea negru se tăvălea de râs în continuare pe jos. și tot așa până când s-a ajuns la al zecelea negru pe care Dumnezeu l-a întrebat: ce dorință vrei să-ți îndeplinesc, tu care ai râs întruna? la care negrișorul a răspuns scurt și sec: fă-i la loc negri...

frumoasă poezie! aș zice una în stil bacovian...care vine parcă în acord perfect cu strofa a doua din poezia Rar:

plouă, plouă plouă
vreme de beție
și s-asculți pustiul
ce melancolie!
plouă, plouă, plouă