nu e un text nou. cîţi nu mai scriu despre asta. eu mă bucur foarte bine şi frumos de natură, de calm. mă uit în jur, şi în sus, că nu mă ţine ceafa în jos. că sînt insă mai degrabă agasată zilnic şi mă simt roboţel, e altceva. nu ne-am pierdut facultatea de a simţi, să fim serioşi. ăsta este un clişeu.
dacă le aduci oamenilor aminte de cerul albastru, ce reuşeşti, în cele mai multe cazuri? ei vor ofta, se vor simţi mai bine în opresarea lor.
pe dracu. singurul lucru adevărat e că nu avem condiţii, nu că nu am şti ce să vrem şi ce ne place.