Uneori mi se face dor de comentariile de-aici (şi din forumuri, în general) şi mai "răsfoiesc" paginile în care am mai scris... aşa, ca pe un album cu fotografii.

Păcat că a trecut perioada forumurilor. Facebook nu mă interesează, nu mă regăsesc în maniera de comunicare practicată în platformă: lapidar, iconic.

Practica descălţării vine pe filieră orientală. Este răspândită şi la japonezi şi la musulmani, ca să dau numai două exemple. A-ţi lăsa încălţările la uşă înseamnă a respecta sacralitaea căminului în care intri, lăsând impuritatea mundanului afară. Musulmanii îşi lasă, de asemenea, încălţările la intrarea în moscheie, din aceleaşi considerente: sacralitatea lăcaşului de cult. În vechime, orientalii spălau picoarele musafirului care le intra în casă (dacă vă mai amintiţi poveştile din 1001 de nopţi) ca gest de ospitalitate şi, în acelaşi timp, de umilinţă în faţa lui Allah.

Acum, înţelesul descălţatului la uşă s-a pierdut şi este, mai degrabă, un gest de a păstra curăţenia (în sens propriu) casei în care păşeşti. Dar, ţinând seama că acum nu se mai poartă covoarele şi-i gresie sau parchet melaminat peste tot şi n-ai târlicii plini de noroi...

Parcă îl văd pe Rambo pregătindu-se pentru luptă! :)) Pot spune că textul ilustrează un adevărat ritual de iniţiere... chiar dacă a fost oarecum involuntar.

O poveste ce mi-a provocat un retour en arrière. Ca multora dintre cei care, într-un anumint moment al existenţei, au făcut ceva târâşuri kaki. Ce căi ciudate au amintirile pentru a reveni!
Sărbători cu bucurie, autorule! :)

Ţi-am văzut toate pozele. Foarte frumoase, ai ochi. Dar ai şi multe imagini "tungsten" virate pe albastru. De ce nu faci coreţie la balansul pe alb?