Mda, ai dreptate, e vestul plin de romani care nu stiu carui popor apartin (si cam la fel stau lucrurile cu mai toti emigrantii, mai ales cei de rangul doi, adica nascuti aici din parinti de alte origini). Eu incerc sa-mi pastrez atat cat pot "romanitudinea" mea, dar activ sunt cetatean al statului italian, votez, platesc impozite etc.
In ceea ce priveste scrisul e o alegere subiectiva. Cred ca oricat de talentat ai fi, daca limba ta natala nu o folosesti zi de zi, daca nu citesti zi de zi zeci de pagini in acea limba, daca nu o poti aplica, nu poti exprima prin literatura starea aia intima specifica artistului. Cuvintele sunt mai periculoase decat bombele, trebuie sa le manevrezi cu grija. Eu o fac in italiana pt. ca imi permite sa cresc, sa ma imbogatesc ceas de ceas. Poate de aia ce am scris acum trei ani nu ma satisface azi, dar e scheletul pe care pot reconstrui.
Despre lb romana - nu cred ca o voi abandona vreodata. Si ma tin antrenata pe internet, cu filmele noastre, cu cateva volume pe care am reusit sa mi le port cu mine.
Numai bine, numai bine!!!

De gustibus non est disputandum. Fiecare are o sensiblitate prpoprie care intra in rezonanta cu tot ceea ce il inconjoara, cu tot ceea ce il afecteaza PERSONAL, prin lectura, calatorii, discutii etc. Deci, asadar si prin urmare, in concluzie: nu imi poti impune punctul tau de vedere, nici inprivinta senzatiei mele superficiale (banuiesc ca si a ta e la fel, nu cred ca ai cunoscut-o pe Herta in intimitate) in ceea ce priveste cazul HM, nici in aceea in legatura cu poporul german (ai carui scriitori si filosofi eu ador si citesc cu dedicare totala, viscerala), dar pe care la nivel uman nu l-as trece primul pe lista simpatiei, din motive mereu personale, subliniez. Si nu poti veni tu sa-mi zici: "nu, trebuie sa simti ca mine! Ca de nu arunc cu bolovani in tine!"
Din pacate, exista multe persoane care inca judeca in felul asta, in dezavantajul tuturor. Aici in occident mass media innainteaza de multa vreme o operatie de condamnare a celuilalt, a celui care are o alta origine, alta cuolare, alta limba, alta idee. Din fericire, la nivel personal, nu am simtit nimic din toate astea pe pielea mea, dar asta nu inseamna ca nu ma doare si ca nu am dreptul sa critic atitudinea gresita. In micul meu incerc sa promovez o alta imagine a Romaniei, sa fac cuonoscute prietenilor mei partile pozitive ale poporului roman, pentru ca desi am dubla cetatenie nu imi reneg originea. Apartin a doua lumi, asa cum am doua familii, cea de origine si cea achizitionata prin casatorie. Si ambele sunt la fel de importante, in fond.
Parerea mea valoreaza la fel cat si a ta si acasa la mine toti au dreptul sa-si exprime opinia. Asta in democratie, ca tata a facut puscarie grea pt. Libertate, eu il mai vedeam asa pe la vorbitor cateodata, cand aveam bani de tren si cand bunicii de la tara ne umpleau sacosele sa-i mituim pa aia de la mititica. Asa ca imi stau teribil de tare in gat cei care vor sa bage pumnul in gura tuturor celor care au o opinie diferita de a lor, cei care nu respecta proximul, punctul lor de vedere. Eu sunt pt. dialectica aia invechita, unde parerile contrastante nu sunt eliminate apriori, ci sunt assimilate intru costruirea a ceva nou.
Si bravo Herta, Herta merita un aplauz pentru curajul si forta ei de a denunta ororile, pentru raceala cu care da di numeri cand i se pun intrebari incomode, pt. felul ei de a fi si de a se exprima.

mie mi se pare doar schizat textul, nu elaboreaza nici un concept, ci doar lanseaza cateva idei care plutesc pe undeva... prelucreaza-l si poate iesi ceva bun. e doar un embrion

eu calatoresc numai cu avionul, autocarul il las celor ca tine. bye

Iti multumesc pt. atentia cu care mi-ai disecat textul si o sa incerc sa-ti raspund punctual la intrebari.
Textul e un extras dintr-o opera mai ampla, ca atare nu poate cuprinde toate cele cinci momente ale subiectului literar in sens strict. Si oricum, chiar si romanul prinde contur si capata sens pe parcurs, adica fiecare capitol contribuie la construirea sa, se imbina unele cu altele si astfel se ajunge la un deznodamant, daca de deznodamant mai poate fi vorba. Vezi tu, eu am scris romanul in 2007 prima data. Eram eu cea care nara, adica toata poevestea asta imi apartinea 100% din punctul de vedere al eului narator. Cand mi se parea ca l-am terminata m constatat ca e prea clasic, ca nu e deloc inovativ si l-am rescris. Naratiunea se face tot la persoana 1° singular, doar ca am imprumutat, pe langa vocea mea de copil intruchipat de personajul Victoria (Vichy) si vocea mamei mele (Pers. Mara) si a tatalui meu Anton. Citind mai multe capitole si citindu-le in ordine (aici eu am postat unul asa, la nimereala, din partea centrala a romanului) devine totul f. clar.
Referitor la greselile de ortografie ai dreptate. Mi-am iesit un pic din mana, eu aia mare si tare la lb. Rom 
Dar sunt 9 ani de cand ma lupt cu lb it pt ca stau aici, am viata mea aici si vreau sa ma implinesc aici si sper ca imi veti ierta micile neajunsurui si ca mi le veti face prezente, ca sa aduc remediu 
Aia cu otetul de vin mie mi se pare clara: otetul e facut din vin, din vin fermentat si vinul e de la tataie. Si daca lui tataie ii place vinul, nu o ascund, dar nu vorbesc despre aceasta pasiune a lui aici 
"Ghemotiti" inseamna ghemuiti si e un regionalism tot de la tataie  nu stiu de ce in Ro fug toti de regionalisme, cand aici in It se mandresc cu dialectele lor, vor pana sa le introduca si la scoala, ca materie obligatorie de studiu. Aici am invatat ca diversitatea lingvistica a unui popor nu e semn de nepregatire culturala, ci e imbogatire suplimentara a graiului, apartenenta nenegata a unei regiuni.
78 e anul, da e anul…
Micrisoft word
Sper ca am fost exhaustiva  oricum pt nedumeriri ulterioare sunt prin zona
ciaooooooooo