Din fericire, avand un oarece talent pentru limbi, am reusit destul de usor sa "achizitionez" limba si accentul "toscan", intr-o forma cat mai apropiata de original. Accentul moldovenesc al limbii-mama cred ca m-a ajutat sa ma adaptez la melodicitatea limbii italiene. E adevarat ca inca sunt recunoscuta ca straina cand deschid gura, dar toti imi spun ca e uimitor cat de bine vorbesc si ce vocabular elevat posed. Singura problema majora: vocalele duble, pe care uneori nu le simt cand sunt pronuntate si de aceea e necesar un efort in plus pentru a-mi aminti cuvintele care le contin (nu numai cand vorbesc ci mai ales cand scriu!).
Deci, ma simt perfect integrata din acest punct de vedere si vorbind alte 3 limbi (romaneste, engleza si franceza) ma pot considera un cetatean european.
Cat despre o eventuala odrasla, nu cred ca va avea mari probleme in a deveni bilingva prin nastere, dimpotriva cred ca va fi un exercitiu foarte util sa invete de mica doua limbi si chiar mai multe. Viitorul lumii de maine e al poliglotilor!
Ma doare insa cand aud vorbind multi connationali, stabiliti in Italia, care nu fac nici cel mai mic efort de a invata cat de cat limba tarii care-i ospiteaza, ba mai mult se incapataneaza sa foloseasca un limbaj nativ plin de uzante si expresii de mahala...slab semn de integrare, daca nuc hiar un afront si lipsa de bun simt!

Atat am avut de spus,
irina fiorentina

Ciao,
esti cam in intarziere cu acest comentariu, dar iti raspund oricum...situatia s-a rezolvat cu plecarea tipei din casa...am rasuflat usurata si mi-am spus ca mai jos decat ajunsesem in acel moment nu puteam cadea (ma refer la lipsa rabdarii si suportarii)...
Dar nu e vina mea ca societatea nu-ti ofera conditii pentru o viata decenta, pe cont propriu si te obliga sa traiesti impreuna cu alte persoane...e adevarat ca este ca un test pe care poti sa-l treci sau nu dar eu la 30 de ani as vrea sa-mi creez o alta situatie...la Florenta, de una singura si cu bani putini e aproape imposibil!!!

Dar nu se stie niciodata, nu mi-am pierdut speranta si cu atat mai putin visele...din cele mari, firesc.

te salut,
irina.

Draga Catta....,

am citit si mesajul lasat la un text de-al meu despre radacinile crestine ale Europei si cele din ultimul mesaj la aceasta conferinta despre astral (intre altele cred ca deja am cam pierdut firul si ne-am indepartat, revening la religie). Sunt opiniile tale si se intelege ca ai o credinta foarte puternica, cu radacini si bazata pe un nivel destul de profund de cunoastere si pentru asta te admir.

Multe lucruri din ceea ce spui sunt adevarate: mai exista oameni sfinti dar e greu sa-i recunosti daca nu-ti deschizi si ochii sufletului si nu doar ai mintii, Biserica este o institutie Divino-Umana si e natural sa se gresesca si in sanul ei, mai ales cand siunt oamenii sa o faca, miscarea ecumenica nu poate exclude Biserica ortodoxa, care s-a pastrat ce mai aproape de mostenirea Bisericii bizantine.

Cat despre sfarsitul lumii, mai ramane de vazut, afost prezis de prea multe ori si nu s-a intamplat nimic...cine stie daca nu va fi doar o preschimbare, o sublimare, o descoperire a unor noi orizonturi nebanuite pana atunci si nu neaparat o distrugere a tot ceea ce exista pe fata pamantului. Dar mi se pare exagerat sa se afirme ca Biserica universala, care ar aduna elemente din toate religiile, ar fi ceva gresit si mai mult o manifestare a Antihristului. Din contra, unele lecturi si profetii spun ca Antihristul se va ridica chiar din Biserica noilor timpuri, cine stie daca nu va fi chiar un Papa, considerand totusi realitatea: Biserica Catolica in prezent e cea mai mare putere relgioasa pe acest pamant, atat ca numar de adepti cat si ca putere economica.

Cred deci ca asupra unor afirmatii trebuie sa ne oprm mai mult si sa meditam, sa intelegem daca reflecta o realitate sau doar dorinta de a predomina si exagerari. Universul e unul dar manifestarile sale sunt multiple si frumusetea si deplinatatea acestui adevar e tocmai aceasta: diversitate in unitate. Asa si cu Dumnezeu dupa parerea mea: este unul singur dar noi vrem sa-l reducem mereu la o reprezentare de minim, dupa cunoasterea si limitarile mintii noastre, fara sa-i dam posiblitatea de a se manifesta in deplinatatea Sa.

Mai vorbim, acum trebuie sa plec,
irina.

Inteleg ca acest argument - puritatea unei religii - pare destul de bizar si s-ar impune o explicatie a intentiei mele, ceruta de diversele comentarii primite la acest poll.

Deci, initial, cand am propus poll-ul, ma gandeam la religie ca miscare sau manifestare religioasa a unei credintei in ceva ce nu este omenesc ci mai presus de lume, deci aveam in vedere originea sau mai bine zis cat de originala, necontaminata de alte influente metafizice sau istorice, e o astfel de manifestare.

Aparatorii credintei crestine dar si studiosii religiilor afirma ca exista un cep comun pentru toate manifestarile religioase si numeroase argumente in favoarea dogmelor crestine fac apel la originile primordiale ale tuturor credintelor si ideilor religioase.

Eu personal, desi sunt crestina, consider animismul ca fiind una dintre cele mai vechi si mai pure credinte, prin care din timpurile preistorice omul si-a exprimat atitudinea si uimirea in fata "miracolelor" si fenomenelor naturii, incercand sa stabileasca si un anume raport cu "divinitatile" de el "create".

Toate celelalte 4 religii pe care le-am numit s-au format si au evoluat dupa, in diverse momente istorice, sub influenta unor factori geopolitici, sociali si culturali care impuneau o schimbare si o reactie de masa la aceasta schimbare. In toate aceste 4 religii, daca dorim, putem gasi numeroase analogii si aspecte comune chair daca au nume sau folosesc simboluri diferite. In plus, trebuie sa nu uitam influenta asa-zisei lumi sau civilizatii pagane (aici s-ar putea include si diverse forme de animism), care intr-un mod foarte subtil, inca isi exercita influenta prin reprezentari, simboluri si concepte transformate si reelaborate in credintele/religiile care au urmat.
Sper sa fi fost destul de clara cu aceasta explicatie...stau la dispozitia celor care nu au inteles.

Irina.

Draga Catta...,

in unele aspecte iti dau dreptate...dar nu renunt la parerile si convingerile mele.

Ieri am fost in excursie pe la manastirile din Moldova, ajungand si la schitul Sihlei, la pestera unde a vietuit prin al XVIII-lea secol Sf. Teodora. E un loc sfant - se vede si te impresioneaza, ma ales dupa ce-ti mai tragi rasuflarea ingreunata de urcarea prin padure, pe stancile mari si semete. Mi-am pus intrebarea daca vietuirea in pestera, in spatiul stramt format de doua stanci, pe care se prelinge apa mentinand umiditatea e un lucru ce tine de sfera anormalului sau a paranormalului...cred ca da, nu orisicine e capabil sa infrunte natura si sa traisca cu mai putin decat minimul necesar. Si probabil contactul cu natura si elevarea spirituala au transformat-o pe pustnica incat sa poata suporta intemperiile si vitregia naturii, traind in mijlocul acesteia cu naturalete, ca o vietate...bineinteles ca exista si multe elemente simbolice si de legenda in relatarea vietii ei...dar e bine sa luam doar ce ne intereseaza si ne prieste vindecarii noastre sufletesti.

Nu cred ca am prea multa nevoie de sfaturi ortodoxe..le cunosc prea bine dar mai bine cunosc ceea ce preotii fac si nu spun..nu ma refer la toti, dar am avut suficiente exemple.

O practica foarte simpla care ar putea intra in sfera paranormalului - desi azi e aproape necunoscuta - ar fi rugaciunea isihasta (nu stiu dsca iti sunt familiare scrierile Sf. Gregorie Palamas). Cred ca si Parintele Cleopa de la Secu sau Sihastria (cel de care vorbesti) o practica pe cand era in viata. Era un adevarat duhovnic, cu mult har, care cunostea bine tainele sufletului uman. De vreo doua ori am fost pe acolo si am vazut cata lume reusea sa stranga in jurul lui, chiar si numai pentru o binecuvantare. Dar veneau si persoane cu probleme mari ca sa faca Sf. Maslu sau pentru a da pomelnice...fiecare cu speranta vindecarii, daca nu trupesti macar sufletesti.

Pacat ca astfel de parinti nu prea mai sunt in viata... sa ne fie exemplu de urmare.

Am o curiozitate... ce inseamna Dumnezeu pentru tine, cum il vezi. Crezi ca ecumenismul este anti-ortodox sau ca pune in primejdie ortodoxia? Nu-l vezi mai curand ca o solutie pentru timpurile de azi, pentru unirea in aceeasi credinta dezbinata in timpuri stravechi din diverse motive si interese?

Pe curand,
irina.