ne hrănim din vise în care plonjăm cu îndârjire înspre un viitor doar al nostru – scena şi arcuşul, clapa şi peniţa – un alt fel de eternitate./ Îţi aminteşti cum îţi ştergeam fruntea de sudoare imediat după ce te trezeai din coşmar? afară, ploaia ni se agăţa de ferestre. acasă mirosea a mere coapte şi scorţişoară, a vin împrăştiat şi a cărţi vechi, răscitite. tăieturi din poze făcute cu mâna noastră, ce nu rezistau niciodată o zi întreagă pe uşa cam  ...continuare .
8 comentarii

e viscol, iar plopilor le cade/ pământul de sub ramuri./ mere s-au copt şi au murit,/ Şi totul miroase acum / a tăcere./ sunt visătorul ce ţi s-a lipit de prag./ de ce să bat când e atâta linişte încât / nici măcar nu ştii că exişti?/
10 comentarii

mi te-ai lipit de suflet - / cu visul şi deznădejdea/ din care îţi creşti păduri măiastre./ acolo, cetăţi din frunze uscate se iubesc/ cu amintiri./ noi ne ascundem înăuntrul lor, / mă apuci de cuget,/ mă săruţi şi îmi şopteşti eternitate./ valsăm uitaţi de secundă în amalgamul de lumină / ce sfinţeşte cărarea către cer.../ iubite, eşti o nălucă,/ iar zâmbetul copilului din mine/ atârnă înnoptat.
25 comentarii