"Din toate aceste imi ramane in minte un singur lucru: oamenii au uitat sa priveasca in ochi alti oameni. Oamenii au uitat de umanitate. Oamenii au doar amintiri despre valsurile straussiene in timp ce din ziduri se aud zgomotele infundate ale semenilor lor."

oamenii mai privesc inca on lchi alti oameni, insa de multe ori se uita in gol.

despre serviciile de asistenta sociala din romania, as remarca totusi ca nu duc lipsa de oameni cu har si cu inima; sunt insa innecati in mormanele de hartoage impuse de sistem, pierduti in birocratie.

nu nepasarea a fost cel mai mare obstacol pe care l-am intalnit, ci coruptia.

cata milogeala mai trebuia sa tragem pe la usile unor "savanti" burtosi pentru trei lei de acadele...vorba vine.

vreau sa spun ca de geaba eram o mie de tineri cu dragoste de oferit si dorinta de schimbare, daca un dobitoc lipit( in mod nefericit) de un scaun nepotrivit (de pe vremea lu' ceasca'), hotara sa cheltuie zeci de milioane pe fursecuri si hoteluri (la conferinte unde se strangeau tot felul de cretini sa vorbeasca in gol despre cata nevoie este de o constientizare a problemelor...blah blah blah...)...cand ceream si noi niste maruntis sa ducem copii la cinema sau sa facem o piesa de teatru cu ei...atunci sa vezi hartogaraie.

hai, ca m-am enervat si n-are legatura multa cu subiectul. :-(

dar am gasit copii legati cu lantul de calorifer, sau fetite prin satele de pe langa iasi, "bagate la inaintare"

si aici...eheee...chestii si mai cumplite.

mai ma-ntreba unu' ieri ca de ce-am insomnii!!!

"umanitatea" sau "lipsa ei" nu au o nationalitate, rasa,sau religie anume.

din pacate, "amandoua" exista in noi toti.

buuuna cartea, dar si filmul!-recent-

iar "Lord of the Rings" kicks ass!!!

si eu am surprins identificarea la un moment dat, insa intr-un fel o asteptam; tocmai de aceea mi-a placut textul mai mult decat daca ar fi ramas la stadiul de "fotografie".

:-):-)

mi-a placut mult.

mai ales metafora mortii, de niro, pacino si jocul de-a v-ati-ascunselea

mi-as lua stiloul ( pe care il am din clasa a treia parca), o poezie de a scris-o taica-miu in noaptea cand m-am nascut, camera de fotografiat...dar cum nu la asta voiai sa ma refer...metaforic vorbind as lua cu mine totul, NIMIC nu as lasa in urma.

:-)