La Gicu am avut prejudecata că merge Gica. Scuze...Gina din cartier

Ai sărit, absolut întâmplător..peste:”Există informații pe care sunt gata să le iau ca atare și am toată încrederea în rezultatul verificării altor înaintași. De exemplu n-am să bag mâna printre gratii la grădina zoologică să văd dacă leul mușcă.”
Apropos de Gica și biti (la care nu țin să devin profi). Și văd că nu ai subscris la prejudecata ”Gica e bună, cu Gica e bine” și ai ținut să verifici personal!

Corect. Nu există ”cheia universală”. Același simptom poate avea cauze diferite de la caz la caz. Dar și invers e valabil, adică nesiguranța propriei persoane se poate manifesta diferit. Nesiguranță(cauză)= victimă/călău(mod de manifestare)

Foarte grea întrebare, mai ales pt faptul că mi e greu să mă desprinde de unele automatisme de gândire!
Concluzionând direct: cred că ar fii relația ideală (atâta timp cât nu presupune și identitatea fizică, adică sex idem).
Este posibil ca, într-un fel să trăim cu propria persoană la nivelul incipient al unei relații (prin mecanismul numit proiecție)și poate de aceea la început toate relațiile sunt frumoase iar ”mai devreme sau mai tirziu imi doresc sa ne separam,..”
„Proiectia dintr-o relatie seamana cu proiectia unui film: celalalt este ecranul si eu privesc imaginile pe care i le trimit, crezand cu toata convingerea ca vin de la el.”
Jacques Salomé

Transcendență, divizări și reîntregiri au fost doar EXEMPLE de gândire.
Neg existența sentimentului de iubire între călău și victimă.
Am descris cuplul din perspectiva iubirii romantice.